De câteva zile am observat în pachetele publicitare, difuzate pe canalele TV, un anunț publicitar aniversar.

Este dedicat împlinirii a 20 de ani de activitate ai lanțului de retail, în România. În film sunt marcați anii care au jalonat frumoasa existență în 2, retail-ul și consumatorii români, evident într-o notă de bucurie și satisfacție.

Anti-globalism

Astfel de valorizări ale unor repere, de jaloane, sunt de regulă interpretate și în cheie patriotică, să zicem așa. Conotația tricoloră este la îndemână pentru a sugera neaoșismul respectivei companii, un apel sentimental la fiorul patriotic al privitorului-consumator. Dar și un accent care să arate că, nu-i așa, acea companie de comerț, de proveniență străină,  a devenit de-ai noștri după mulți  ani de coexistență benefică. Valorizarea în cheie tricoloră a prezenței unei companii în mediul de afaceri din România, este o aluzie, subtilă sau mai grosieră, la campaniile care atacă periodic prezența companiilor srăine în România.

Corporatismul tricolor

Deci avem reclama, care se folosește de un simbol (culorile drapelului național) și o simbolistică pentru a da afacerii o nuanță autohtonă. Personal consider că este o dorință legitimă a corporației de a răspunde nevoilor de afinitate ale consumatorilor. Pe lângă faptul că percepția afinității de către consumatori, poate însemna o convenție sentimentalistă care să îi atragă mai mult spre acel retail.

Bătălia constantă a modelelor de retail pe bugetul de consum alimentar și non-alimentar al consumatorilor din România se duce nu numai prin campanii de reduceri, festivaliere, sezoniere, dar și prin corelarea cu contextul cultural național, cu filonul patriotic.

Deși, fundamental, nu am identificat studii care să susțină ideea că atașarea de local a unui retail influențează decizia de cumpărare a clienților. Mai degrabă atașarea de local, practic și pragmatic, într-o anumită măsură, răspunde nevoile de business. În parte acestea sunt și de a folosi furnizori locali, pentru că este vorba de obiceiuri de consum, produse locale, soiuri locale. Și mai este vorba și de o evoluție normală a logisticii și a difuziei educației pentru ca furnizorii locali să răspundă exigențelor comerțului modern (cantitate, calitate, securitate alimentară).

Globalismul tricolor este și un răspuns la campaniile politicianiste, periodice, care atacă multinaționalele din retail, pe motiv că furnizorii din România ar fi ignorați, refuzați, de a avea acces la raft.

O reflecție în acest punct

Formatul fizic al retailului este determinat de legile fizicii. Mă refer la dimensiunea standurilor, rafturilor, practic la ceea înseamnă suportul de expunere al produselor alimentare și non-alimentare.

Rafturile, consolele dintr-un magazin de retail sunt non-expandabile.

Ca atare, după 35 de ani de comerț modern în România, orice nou producător intrat în piață ar trebui, dacă ar fi acceptat pur și simplu, să dizloce de la raft pe altcineva, pe un concurent. Trebuie să își facă loc pe raft.

Ca să particularizez și să teoretizez, un nou intrat în piața lactatelor, cu toată linia de produse (produse fermentate, brânzeturi proaspete și maturate, lactate) ar trebui să măture din concurență sau retailul (simplific) să adauge un raft la consolă, evident o coloană.

Roșu, galben, albastru?

Se dovedește, din ce am observat la această reclamă aniversară, pe bună dreptate, că folosirea culorilor tricolorului național, choar dacă este vorba de creație, este o capcană și o dilemă.

De regulă o parte a publicului enumeră culorile tricolorului în următoarea ordine: roșu, galben, albastru. Dacă îmi aduc bine aminte, se datorează textului vechiului imn al Republicii Socialiste România. Probabil creația este tarată de trecut, pe acest produs publicitar.

Obiecția? Din punct de vedere cultural, percepem vizualul de la stânga la dreapta. Sau altfel spus, pe orice vizual culorile tricolorului național ar trebui să fie reprezentate de la stânga la dreapta în ordinea stabilită prin lege. Ori în această campanie, prin publicitatea video, tricolorul a devenit altceva. Este o propunere îndrăzneață, schimbarea ordinii culorilor.

Albastru, galben, roșu

Opinia mea este că în campania aceasta, din anumite motive (să nu speculăm), creatorii și pe cale de consecință retailul în cauză, au folosit eronat succesiunea de culori ale tricolorului național ca serie roșu-galben-albastru în loc de albastru-galben-roșu. Măcar dacă nu din cultura generală, ci din Wikipedia (sau Monitorul oficial) se putea afla despre ordinea corectă a culorilor.

Totuși

De remarcat că revistele promoționale ale companiei, care marchează și ele, tricolor, cei 20 de ani de activitate în piața din România, folosesc succesiunea albastru-galben-roșu. Ceea ne duce spre final, morala.

Morala

Dacă unii dintre noi ar fi răutăcioși, acest caz ar putea fi reclamat la CNA, pentru stoparea difuzării publicității, refacerea ei și redifuzarea cu folosirea corectă a ordinii culorilor.

O altă chestiune ar fi, de ce nimeni de la creație, pe toată filiera, inclusiv la corporație, nu a observat greșeala asta? Sau de ce pe o execuție au folosit roșu-galben-albastru și la cealaltă albastru-galben-roșu?

Atât de simplu. Atât de simplu. Dar iată ce conotații profunde poate determina o secvență de culori.

Dacă ai parcurs perspectiva asta până la capăt, mulțumesc!