Să îți povestesc și ție, dacă ai la suflet și la stomac, cafeaua. Deși nu aveam în plan să vizitez COFFEeAST 2025, un schimb oportun de mesaje cu Corina D. (editor al blogului despre foond trends De Corina, partener media al East European Coffee Culture Festival) m-a pus în situația să nu refuz invitația de a afla ce se petrece la hala Laminor.

COFFEeAST 2025 a fost organizat în zilele de 4, 5 și 6 aprilie 2025. Am vizitat COFFEeAST 2025 în 6 aprilie 2025, duminică. Sâmbătă 5 aprilie nu eram pregătit și a și plouat foarte serios. Mă gândeam că vremea, timpul liber (duminica în familie) nu vor atrage prea mulți curioși, pasionați, comercial interesați, de cafea, la hala Laminor.

La prima vedere

Expozanții și afluența. Supriza pentru mine, ajungând acolo și umblând câteva ore prin eveniment, a fost că COFFEeAST 2025 a avut nu numai parte de mulți expozanți organizați pe diferite categorii despre cafe dar și de foarte mulți vizitatori. Zi de duminică 6 aprilie 2025. Dacă a mai fost organizată o ediție anterioară, nu știu, și chiar și așa, contează ce am văzut la aceasta.

Publicul

Cum arăta și ce comportament a avut? În primul rând, numeros. Aglomerație, dat fiind subiectul festivalului, cafeaua, mi s-a părut ceva remarcabil. Apoi structura demografică, foarte mulți tineri, 25-35 de ani? Deasemenea cupluri familiale, cupluri cu copii. Cozi, cozi cam la toate standurile, am tot căutat să găsesc o ofertă free, poate că nu am sesizat.

Evident, am cumpărat un espresso, că puteam. Mai degrabă aș remarca că publicul a stat la coadă, la standuri, la servire, ținând că era de plătit. Am remarcat că mare parte din public a cumpărat cafea, aveau sacoșe, pungi, etc. (la festival fiind prezenți expozanți care au venit cu propriile prăjeli – mixuri de cafele).

Uneori mi s-a părut că prin festival pur și simplu baleiau în siaj, grupuri-grupuri de 3-4-5 persoane, interesantă aglomerare socială. Determinată de afinități, de mediile sociale.

Conținut

Sau structurare, depinde cum disecăm festivalul. Multe standuri, mulți expozanți cu diferite mărci de cafea prăjită, mixuri, specialități. Deasemenea ofertanți de ceva cafele specialitate, am văzut și cafea verde. Cred că una din secțiuni, dacă am observat bine, era formată din ofertanți de prăjeli care vindeau dar și ofereau loco, sip-on. La coadă, la coadă (mă repet).

Am mai remarcat produse mai mult sau mai puțin adiacente: pâine artizanală, dulciuri artizanale, dulciuri istoric renumite (gogoșile Berliner), beri artizanale, sucuri de fructe artizanale.

Ich bin (ein) Berliner

Pentru cei cărora le place istoria, mai de demult. În cursul Războiului Rece, John F. Kennedy, președintele S.U.A., a vizitat Berlinul de Vest, partea care era rămasă sub administrarea Aliaților occidentali, după finalul celui De-al Doilea Război Mondial. Și a ținut o cuvântare care a rămas în istorie cu titlul „Ich bin ein Berliner”. Sau în traducere, cu sensul „Sunt (și eu) un berlinez”.

Cârcotașii rigoriști, de la acea vreme, au fost de părere că fiind folosit articolul ein traducerea ar fi „Sunt și eu o gogoașă berlineză” (pentru că Berliner era o deja o gogoașă tradițională atunci).

A rămas în istorie măreția angajamentului politic american și al aliaților față de acel Berlin care reprezenta Occidentul în inima R.D.G. iar discursul „Ich bin ein Berliner” a făcut istorie, pentru că a prevalat sensul.

Aici puteți vedea și asculta speech-ul (9 minute doar) al legendarului președinte J.F.Kennedy .

Mi-a părut rău că antreprenorii care au adus gogoșile Berliner la festival nu au oferit nici măcar o aluzie despre contextul istoric, deși gogoșile aveau un preț extraordinar, 18 lei bucata. Umplute, ce-i drept.

Circuit: A curated Fair of Creative Goods

Festivalul a inclus și un line-up lung, de produse accesorii, decorațiuni, obiecte vestimentare, etc. pe o latură lungă a festivalului.

Mi-a plăcut design-ul produselor, plăcute ochiului, iar line-up-ul de standuri respecta un standard estetic, deci uniform și plăcut ochiului (masa, elementele de identificare, etc.)

Oferta de cafele, prăjeli a depăși așteptările publicului, cum am remarcat anterior, mulți au plecat cu pungulițe-pungulițe, i-am revăzut și la metrou la reîntoarcerea acasă, cu sacoșele.

Conferințe

Nu m-au interesat prăjelile, ci cunoașterea. La festival ea fost oferită în mai mult feluri de cunoaștere. Degustare, cumpărare de cafea. Băuturi, prăjituri, cumpărarea lor (și acestea sunt o formă de răspândire a cunoașterii). Cred că au fost și standuri despre competiții de barista. Muzica a fost o altă modalitate de transmiterea a cunoașterii.

Ce am ales

Dar am preferat secțiunea de conferințe. Au fost două care m-au interesat. Una cu un antreprenor și barista, despre antrepenoriat și competiții.

Cealaltă despre espresso, moartea și reînvierea sa, invitatul fiind un creator de concept de espresso (o inovație alimentară, un plic precum cel de ceai, infuzabil) dar și cercetător al tendințelor din domeniul cafelei.

Am beneficiat de profesionalismul Andreei Roșca, ca moderator („Cei care schimbă jocul”, „The Vast & Curious”, cunoscută jurnalistă, podcaster, animator de conversații despre succes și modele în afaceri), susținută de un sponsor major (iconic) care a fost Banca Transilvania (felicitări, în ton cu energia antreprenorilor în domeniul cafelei).

Care este chestia cu Espresso returns? Cercetătorul despre care v-am scris, la un moment dat pe parcursul studiului său de cafegiu globetrotter, când a acumulat o cantitate critică de date, a interpretat că espresso-ul a murit. Ceea ce a fost un publicity stunt, care a generat critici pe ici-colo, mai ales prin Italia. Dar concluzia sa, era și este bazată, pe un volum mare de date observate colectate în mai multe țări.

Și anume, ne-a spus el, că espresso-ul a fost izgonit (marginalizat) din oferta cafenelelor.  Adică vestea bună este că espresso returns în consumul casnic.

Ceea ce pot și eu confirma, a crescut în piață oferta de espressoare mai mult sau mai puțin sofisticate, pe diversele linii de cafea la capsule și nu numai, pentru acasă. Și acasă este plăcerea de a consuma, pe cont propriu espresso.

Cel puțin mie îmi place, am intrat în categoria amatorilor profesioniști de espresso (scurt, simplu, evident fără zahăr, fără nimic).

Pâine artizanală, Pain Plaisir

Nu atât de evident pentru toată lumea sau pentru prea multă lume, impresionant oarecum, la standul Pain Plaisir, cu oferta clasică de panificație de calitate, era prezentă ca un dirijor din umbră, unul dintre co-asociați (și fondatoare), d-na Irina Stăncescu.

Am urmărit evoluția antreprizei, ani la rând, semnalele de presă, conferințe, extinderea rețelei Pain Plaisir. Irina Stăncescu rămâne angajată, neschimbată, consecventă, ne oferă mereu aceeași figură, prezență preocupată, la vedere, în fața publicului.

Nu este un investitor din umbră. Pur și simplu este acolo, la întâlnirea cu consumatorii. Unul dintre atât de puținii antreprenori din domeniul artizanatului alimentar la vedere. Probabil nu tot timpul, dar este atunci când trebuie.

Bere de la Buzău

La un moment, în cursul unui demers practic, pe parcursul unui an de întâlniri neîntâmplătoare, Sergiu F. m-a inițiat în tainele berilor artizanale de calitate. Desigur, nu atât de mult cât poate piața să ofere, fiind ba la Timișoara sau la București și nici atât cât să ne depășim bugetul de comilitoni. Care nu este elastic.

A fost inclusă la categoria apreciate, American Stout de la One Beer Later.

Este drept că Sergiu F. preferă berile mai puțin cuminți, mai cu personalitate, are pretenții. La bistroul Reciproc de la Bastion din Timișoara, aveți ce experimenta, selecția de beri artizanale este remarcabilă.

La standul producătorului a fost prezent chiar unul din asociați, francezul (belgianul?) François-Xavier D’Hollander.

Alte intersectări

Pe cine am mai zărit la eveniment, dintre figurile publice? La un moment dat, l-am zărit pe Lucian Mândruță (cred că el era), într-un grup. La un alt moment dat, Laurențiu Bănescu (unul din co-asociația și co-fondatorii de la Zăganu), înalt cum este, domina grupul din jurul său.

Cântări

Mi-a plăcut fila asta, ca idee, deși am trecut de câteva ori prin aria scenei, nu am stat să particis ca spectator. În proiect a fost inclus și un program de cântări, fiecare zi oferind un line-up distinct de muzică de calitate, dar ce a lipsit a fost trupa Delta în Obraz (inclusă în descrierea secțiunii, pe site, dar neprezentă în grila de cântări). Secțiunea a fost organizată în partea din spate a spațiului dedicat festivalului

Ce lipsește

O mai bună organizare, la hala Laminor, a informării publicului, a secțiunilor/standurilor, a rutelor. La intrarea în eveniment, ca de fiecare dată când este organizat ceva la hala Laminor, se generează brățara de acces (personal foarte amabil la intrare). Dar, poate mi-a scăpat, pe calea de acces, ca și apoi, și pe parcursul în festival, nu am dat peste suporturi de informare, hărți, indicații, totemuri.

La unele persoane am văzut ceva ca o hartă, dar dacă au fost locuri de distribuție a hărților, nu au fost atât de evidente. Tot happening-ul este de fapt un asalt al câtorva simțuri – auz, văz, miros, ceea face ca distingerea vreunui pol de infomare, etc. să fie dificilă. Doar la ieșire am observat pe stânga un stand al festivalului cu obiecte promoționale. Poate avea și hărți ale festivalului ?

Am simțit nevoia, de aceea am insistat mai sus, de orientare, de traseizare. La ce secțiuni să ajung?, care este tematizarea și corelarea lor? Toaletele nu sunt indicate aproape de loc, de exemplu la mall, tot te uiți mai sus de nivelul capului, la indicatoare atârnate ici – colo să indice în ce direcție să o iei. La hala Laminor am mai fost și problema a rămas aceeași.

Morala

Să mai fie astfel de festivaluri. Probabil la următoarea ediție, interesul va fi și mai mare. Deși așa cum citim frecvent, prețul cafelei a crescut, va crește (cum o fi pe futures?), dar deja avem de-a face cu o tendință.