Aceasta este o lectură critică, o opinie cu câteva gânduri pe marginea unui articol apologetic din Economedia.ro, semnalat în newsletter-ul UMAMI  moments (46), autor Oana Vasiliu (mulțumesc pentru inspirație!).

Articolul semnalat în Economedia.ro este intitulat Un român a dat lovitura cu o rețetă de bragă la care a lucrat 16 ani. A inventat bragagizantul, un amestec energizant premiat cu aur la un salon internaţional de invenţii.

Ilustrațiile sunt imagini de la Bogdania. Acolo unde braga există.

Dubiile apar din detalii

După ce am citit articolul din Economedia.ro, am constatat că încă „suntem” în căutarea bragăi (nu „brăgii”, cum este în articol) pierdute. Dubiile apar din detalii. Neîncrederea în ce publică o parte din media ar trebui să fie funciară iar scepticismul față de articolele laudative, ceva sănătos.

Cu ani în urmă a avut loc o extrem de încinsă dezbatere despre întreținerea monumentului Coloana Infinitului de la Târgu Jiu. Primăria Târgu Jiu a contractat o companie care, se spunea, a spălat fără prea mari scrupule monumentul, și astfel a afectat un strat natural creat pe suprafața monumentului.

O întreținere neprofesionistă a monumentului este probabil să fi afectat integritatea sa, deoarece, ca la o restaurare, depinde cum se intervine, cu ce anume, asupra monumentului. Dacă nu se procedează cum trebuie, filosofic privind chestiunea, Coloana infinitului, la finalul unei operațiuni inadecvate de întreținere, nu mai este Coloana infinitului.

Braga și autenticitatea

Așa și cu braga. O rețetă nouă de bragă? Este posibil așa ceva? Braga este un unicat. Orice variație de la o rețetă originală, mai poate fi numită „bragă”? Poate „bragă din cereale ecologice”?

Invenții și invenții

UGAL Invent este un salon național de invenții NU internațional. O cercetare a sursei arată asta. Aici https://www.invent.ugal.ro/ROAbout2019.html

Medalia de argint primită de dl. Cristian Gheorghiu a fost acordată pentru produsul „Bragă Bio”, în anul 2019 NU 2020. În anul 2020 nu a fost organizat salonul UGAL Invent.

O invenție nu este invenție pentru că cineva primește o medalie, ci pentru că o și înregistrează ca proprietate intelectuală. În România, înregistrare la OSIM.

Există un preparat bragă, realizat pe rețetă tradițională, cu atestat de produs tradițional, informații în baza de date a MADR, https://cpac.afir.info/Produs?id=1724

Medalia de aur primită cucerită în 2021 la UGAL Invent (când s-au acordat circa 23 de medalii de aur!) este pentru preparatul „Bragă cu efect energizant – băutură revigorantă din extract de plante și cereale”. Chiar din titlu se observă reticența de a numi produsul bragă, pentru că nu este bragă ci un produs alimentar lichid, de băut, inspirat de bragă. Sursa aici https://files.ugal.ro/s/tlPjEtGCxHeJ8Md

„Un român a dat lovitura cu o rețetă de bragă la care a lucrat 16 ani„? Societatea Bodaeg SRL a d-lui Cristian Gheorghiu, conform datelor de la Ministerul de Finanțe, are de-a lungul anilor un singur angajat (2021, 2022, 2023) și doar 2 angajați (2020), ceea ce este remarcabil ca producător de bragă. Cu cine operează producția, utilajele, etc.?

În ce privește performanța, aceasta este în contradicție cu titlul articolului – care ne prezintă un succes debordant. Compania Biodaeg SRL, deținătoarea premiilor din 2019 și 2021, a înregistrat pierdere de 155 lei (2019), pierdere de 28022 lei (2020), pierdere de 19224 lei (2021), profit de 19224 lei (2022), pierdere de 28323 lei (2023).

Obiecții

Afirmația antreprenorului, reprodusă în articol, privind beneficiile asupra sănătății, ale produsului bragagizant, trebuie dovedite cu studii medicale adecvate. Altfel nu este decât marketing al iluziilor. CITAT: „Rezultatul are multe beneficii asupra organismului. Principiile active din plantele folosite oferă un aport de vitamine şi minerale care energizează organismul şi îl hrăneşte în mod natural. De asemenea, ajută organismul să se refacă fizic şi psihic” (n.m. explică Cristian Gheorghiu).

Braga a fost o băutură tradițională numai între 1918-1945? Autorul articolului Valentin Trufașu așa pretinde: „Băutura tradiţională a fost inventată de turcii nomazi, însă în perioada interbelică a devenit una dintre cele mai populare băuturi de pe piaţa românească.”

Băutură a sultanilor, se spune în articol. Cred că dacă am documenta un pic, am afla că a fost o băutură pentru mase. Nu pentru sultani. Era consumată ca băutură fermentată, fermentată alcoolic, de aceea a fost interzis consumul de către membrii armatei otomane.

Bragă la cisternă, la dozator

Succesul pe care îl vedem ilustrat în articol, este dat de plasarea bragăi bio, în instalații de inox. Este precum cafeau la automat. Este cam un sacrilegiu. Dacă am compara ceea ce s-a construit la bragageria Bogdania în București, ne putem gândi la o impietate. Bragă la dozator? Pe bune?

Iar la dozator, renumitul producător oferă băutura sub o denumire dubioasă, „Bragă boierească”. Abuzul de ficțiuni de marketing a atins saturația. Ba a sultanilor, ba a boierilor (dacă este din interbelic de unde boiereala?).

Pe ce mă bazez

Sunt pasionat de bragă, vânez subiectul din anii 1980, de când era în consum (Constanța, covrigi și bragă). Am vânat produsul în Bulgaria, în orice retail unde am avut ocazia, ori de câte ori am avut ocazia, am cumpărat, am consumat, am colecționat. Am căutat braga la Istanbul. Unde am găsit, spre surprinderea mea, la un eveniment, „cremă de bragă”. Adică „cremă de bragă” oferită la pahar, ornată cu alune de pădure, cu consistență cremoasă. Se poate presupune că braga a fost creată de fapt democratizarea cremei de bragă. Ca să fie pentru toată lumea.

Democratizarea produselor alimentare

Perspectiva mea, în mai multe exemple? O democratizare prin substituție. Denumirea și produsul „ulei de floarea soarelui” s-a transformat în „untdelemn” (de la bunica), pentru că nu-i așa, uleiul de măsline costă (adică untdelemn). Sau cazul margarinei care a apărut ca produs de necesitate, în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru a ajuta la substituirea untului. Tot o democratizare a produsului. Mai există un caz, dacă la început icrele (de calitate) erau consumate ca atare, prelucrate primar de pielițe, cu lingurița, evoluția a dus la crearea cremei de icre, a salatei de icre.

Morala

Ceva este probabil adevărat. „Cristian nu este un expert în domeniul băuturilor”conform jurnalistului Valentin Trufașu. Din cifrele indicate în articol, la o investiție de circa 60.000 euro, cu pierderi constante în ultimii ani (vezi datele de la Ministerul de Finanțe), un produs de succes (conform articolului) dar care iese din sfera tradiționalului va trebui vândut în cantități imense pentru a se recupera investiția. Poate cu 60.000 euro o bragagerie de atmosferă, cafea, preparate de patiserie, proiecte culturale, ar fi returnat investiția mai rapid?