I just call to find who are you? We Are Romania! Am aflat de la Cosmin Dragomir despre o inițiativă de coagulare a unor lupte mai mici, pe mai multe fronturi, care s-a născut (simt și „traduc” din perspectiva mea, cu cuvintele mele) din disperarea că sufletul culinar al României suferă. Promotorii W.A.R. își doresc cât mai mulți avocați, aliați în această bătălie epică cu ignoranța gurmeților de pretutindeni.

W.A.R.

Forța ce s-a constituit pentru a salva (fără ironie!) sufletul culinar are un nume We Are Romania: You Are Welcome.

Ce se află în spatele W.A.R.? De fapt cine. Un grup de inițiativă format din entuziaști promotori ai sufletului culinar al României care și-au reunit forțele pentru a se arunca în luptă.  Ce fel de luptă? O luptă pentru promovarea bucătăriei românești.

Manifestul W.A.R. este publicat aici. Războiul nu se duce nici cu furci și topoare, nici cu alte arme vătămătoare. Ci prin mijloace soft.

Portalul We Are Romania: You Are Welcome se adresează în mare măsură unei audiențe externe. Care va găsi în el puncte de vedere despre preparate culinare tratate din perspectivă culturală, istorică, informații despre evenimente de advocacy pentru sufletul culinar al României. Nicio masă fără vin și nici acest portal nu lasă deoparte vinul. Este sublim și este prezent prin desăvârșire.

Dați o mână de ajutor?

Toți cei care vor să contribuie, susțină sau să propună diferite colaborări sunt
rugați să scrie la adresa contact@weareromania.com.

Lupta cu Amazon

Sufletul culinar al României suferă, este afectat de ignoranță, superficialitate, ipocrizie, delăsare. Dar este și mai afectat de faptul că este răstălmăcit și contorsionat de persoane care inventează bucătărie din România cu ingrediente picate din alte emisfere, în paginile unor cărți de bucate pe care le-au conceput. Rezultatul este o anti-promovare, o distrugere a autenticității patrimoniului culinar al României. Promotorii proiectului despre care scriu s-au revoltat și au cerut Amazon, poate cu o doză de ironie grosieră, să fie re-indexate lucrările imposibile, la categoria Ficțiune. Despre cearta cu Amazon, aici.

Autenticitatea patrimoniului culinar

Disputa cu Amazon este una din luptele pe care le-a iscat W.A.R. Eu o văd prin prisma autenticității. Ceea ce se clamează ca fiind eronat în cărțile de bucate din Amazon este promovarea unor cărți despre preparate culinare neaoșe cu tot felul de ingrediente exotice. Neautentice, nespecifice.

Dacă am acceptat că problema cunoașterii și recunoașterii patrimoniului culinar din România este autenticitatea, atunci să continuăm reflecția cu o primă clarificare?

Cum definim între noi

Ce este autenticitatea, cum o definim (ca să avem o înțelegere comună a conceptului)?

Cum definesc specialiștii

Apoi, după ce ne dumirim, noi între noi, în jurul unei mese rotunde virtuale, ce credem a fi preparat autentic, în sens național, regional, local (vom constata diferențe de opinie) pasul următor ar fi, prin consultarea documentelor, dacă există un consens societal privind autenticitatea culinară. Și dacă da, care este definiția comun agreată, de specialiști, cu privire la autenticitate.

Cum atestăm autenticitatea?

După aceea, după ce agreem o înțelegere comună a autenticității, ar urma să ne gândim dacă putem atesta autenticitatea culinară. Mai mult, există vreo autoritate care confirmă, atestă autenticitatea culinară?

Între dictatura taxonomiei și libertatea de a muri

Primo. Lupta pentru promovarea alimentului din România, a preparatelor culinare din România (în mod voit nu adjectivez) este nobilă, trebuie dusă, dar trebuie gândită. Nu se poate lupta cu focuri de alice trase în toate părțile. Adică trebuie gândit, cu cap, cum anume trebuie luptat.

Secundo. Este bine să creem și folosi reguli? Ca în cazul atâtor concepte vehiculate în societate, probabil vom ajunge la concluzia că autenticitatea este mai degrabă o validare personală. Autenticitatea ține de credință, de percepții, de tradiții. Este produs alimentar românesc ceea ce cred eu că este produs alimentar românesc. Sau altfel spus, dacă românul comun consideră că sarmalele sunt de sorginte neaoșă, românești, nu are rost să lupți pentru a demonstra relativitatea acelei atribuiri patrimoniale.

Dileme

Sunt un fan al autenticității dar avem fundamentul pe care ne putem baza în a trece printr-o grilă de control preparate culinare, spre a stabili dacă (lăsând deoparte cazurile flagrant aiurea) un preparat culinar este specific României? Sau lăsăm libertatea creatorilor de conținut culinar și consumatorilor, să valideze subiectiv?

Pe de altă parte autenticitatea unui produs alimentar este altceva. Există instituții și mecanisme pentru a atesta că Jamon Serrano este Specialitate Tradițională Garantată sau că Salata tradițională cu icre de crap este Specialitate Tradițională Garantată. Dar în cazul unor preparate culinare?

Punctele de Gastronomie Locală

Cred că soluția este cea care rezultă din combinația dintre cercetarea documentară, la firul ierbii, regional (cum au procedat Mircea Groza, Claudia Romana Rista, evident în grade diferite de abordare, incomparabile) ȘI practica. Folosirea în Punctele de Gastronomie Locală a cărțile de bucate regionale. Evident fără să dictăm, este o piață liberă, dar să validăm, ca promotori, clienți, doar acele meniuri specifice local, regional.