Nu înțeleg de ce și ce efect au astfel de inițiative guvernamentale, precum cele ce pretind că intervenindu-se cu măsuri de forță, s-ar obține efecte în favoarea unor producători agroalimentari români (care producători, care produse?, oricare produse?) sau în favoarea consumatorilor (care consumatori români, ce venituri au, de unde sunt consumatorii?).

De ce se consumă energie, se alocă timp și personal pentru așa-zise măsuri cărora nimeni nu le-a dovedit efectul? Dovada înseamnă studii. Transparență.

Pe de altă parte, când aflu despe mercuriale și plafonări, mă apucă așa, o senzație de frică. Sunt pași spre centralizare, comunism, etc. Chit că sunt doar baloane de săpun. Dar și de frică cât de desprinși de realitate sunt unii politicieni. Care nici măcar nu intră în magazine.

Practicile comerciale neloiale

În ce privește practicile comerciale neloiale, România a creat cu întârziere de un an, față de legislația europeană (Directiva UTP), legislația națională. Dar ea crează cadrul în care operatorii economici, după ce au epuizat negocierea directă cu retailul, pot reclama la Consiliul Concurenței practicile comerciale neloiale.

Este deci la îndemâna operatorilor economici, privați, să pună presiune pe retail, prin mecanisme transparente. Pe baza legislației privind practicile comerciale neloiale. Faptul că ministerul intervine, fără să facă publică fundamentarea, pare deja un salt înainte fără plasă de siguranță.

Iar intenții ministeriale

Ce aflăm din presă ? Din Adevărul.ro: „Florin Barbu, a anunţat, joi, că se lucrează la proiectul privind limitarea adaosului comercial la toate produsele procesate în România, menţionând că „există o practică comercială neloială, astfel încât sunt produse româneşti cu adaos comercial foarte mare, iar produsele care vin din import au un adaos comercial foarte mic”. 

Contextul lipsește

Aceste măsuri nu sunt parte a niciunei politici publice, pe hârtie, ca abordare strategică. Nu fac parte din nicio politică publică, din acelea adoptate și folosite ca instrumente de acțiune, ca document strategic, publicat pe situl MADR. Nu e x i s t ă.

Sunt impulsuri politicianiste, de moment, pentru consumul de actualitate de pe o zi pe alta. Acțiuni superficiale, neprofesioniste, activism politic dar fără substanță.

Nimeni nu crede în ele, în afara politicienilor de la vârf. Pare că astfel de măsuri sunt anunțate/adoptate/practicate mai degrabă spre a fi servite șefului partidului, ca argument electoral. Servilism.

Cine mănâncă, ce?

În ce privește consumul de produse din România, nu este corect să susținem că ORICE produs agroalimentar din România este cel mai bun, de cea mai bună calitate. Periodic ANPC, ANSVSA descoperă fraude alimentare, înșelare, neconformități. La producători și comercianți din România.

Dreptul consumatorului român la produs alimentar de calitate, la un preț corect, pe bază de diversitate, este încălcat arbitrar de statul român. Unul din fundamentele Tratatul de funcționare al UE/TFUE este libertatea de circulație a bunurilor și serviciilor.

Studiile arată discrepanța dintre preferințe și acțiune. Consumatorii europeni inclusiv din România, declară preferința pentru produs național/local. Dar când aleg de la raft „naționalitatea” este al doilea criteriu. Primul criteriu de selecție e PREȚUL, că ne place sau nu.

Raftul de cauciuc

De asemenea ignorăm cu aroganță faptul că rafturile unui magazin sunt fizic f i x e. Nu se poate extinde ca un cauciuc, ex., raftul cu iaurturi ca să încapă acolo orice producător nou din piață. Pe de altă parte nou veniții din România trebuie să înlăture alți „conaționali”.

Un produs agroalimentar, azi, are la dispoziție N canale de distribuție, pentru mase diferite și distincte de clienți. O politică publică interesantă ar fi aceea prin care ar fi susținute, cu capital de risc, investiții în dezvoltare de rețele, formate alternative de vânzare.

Localismul consumerist

Miza pe „românismul” agroalimentar este și dispreț față de consumator, ca și cum acesta ar consuma, fără discernământ, orice produs din România. Bun, rău, este produs în România, nu? Practic este instaurarea unei dictaturi instituționale, publice, asupra „gustului” privat.

Dovada sau dovezile

Revenind la ceea ce a lansat Ministerul Agriculturii, sunt de așteptat rapoarte publice care să demontstreze, fără tăgadă și nu pe bază de percepții, că măsurile au avut efectul scontat economic, la producător, la consumator și că nu sunt activități electorale. Pentru că este vorba de moralitate, de capacitatea instituțională, mai degrabă decât de intenții, fie ele bune și foarte bune.