Într-un serial Netflix despre chefi renumiți și despre problemele lor existențiale, într-un episod, am remarcat ceva. Care era contextul? Un chef francez, înstelat Michelin, avea angoasele sale determinate de faptul că trecuse de la un meniu variat, bazat de materii prime și ingrediente de diverse feluri vegetale și animale, la meniu la fel de variat, dar exclusiv vegetarian. De la a găti pentru clienți, ce se cere, pentru că se vinde, trecuse la o ofertă de suflet, de autor, oferind o nouă experiență culinară, bazată pe o altă filosofie în ce privește materiile prime, ingredientele.
Îmi place ca urmărind narațiuni să observ în plan secundar punerea în practică a diferite concepte. Poate că și tu faci la fel. Narațiunile sunt un complex de înțelesuri – personaje, relaționări, replici, context conversațional și relațional, scenografie. Un mozaic care asaltează intelectul, înțelegerea. În acest context se află uneori, ascunse la vedere, ouăle de Paște (Easter egg). Înțelesuri.
La noi în cartier s-a redeschis o șaormerie. Acest concept generic de fast-food oriental oferă o gamă largă de preparate culinare. În ultimii ani, foștii antreprenori nu reușiseră să mențină pe poziție unitatea. Au trecut printr-o pandemie invalidantă comercial. Și nu au reușit să iasă cu bine din criză. Redeschiderea, trecută și prin renovare, alți antreprenori, cu alți oameni la servire, a mirosit de la început a succes. Este coadă, au și o mică terasă pentru consum la fața locului. O mică piesă dintr-un ansamblu numit comunitate.
Care este legătura dintre serialul despre chefi de la Netflix și șaormăria din cartierul Tineretului?
Chef-ul francez povestește programul său de lucru, descrie etapele muncii la bucătărie. Procesul de producție în trivialitatea sa.
Una din secvențe? Este aceea când ni se spune – și arată – că unii din furnizorii săi, livrează în toiul dimineții, o parte din materiile prime, ingrediente. Au cheia de la bucătăria restaurantului, vin cu mașina, plasează navetele cu zarzavaturi – ierburi,legume dar și piesele de brutărie. Asta pe la 5.00 dimineața.
Deci furnizorii, mici fermieri, artizani, sunt cei care se duc la restaurant să livreze. Nu livratori, că asta este abordare logistică de dată recentă.
În ultimii ani, m-am gândit adesea la exemplul din Franța – probabil răspândit pe scară largă, ori de câte ori au fost discuții despre legătura dintre fermieri, restauratori. Discuții despre sursa de aprovizionare a restaurantelor si bistrourilor, cele care gătesc, și micii fermieri.
M-am gândit adesea, de ce restauratorii sunt cei care merg la piață, trimit pe cineva la piață? De ce, în România, nu se afirmă și demersul alternativ, micii fermieri să meargă la restauratori, adică să se oferteze. Ca apoi să fie contractați.
Veți de părere că ar fi ineficient, etc. La urma urmei se poate aproviziona de la en-gros, nu? Bine, dar modelul pe care l-am observat practicat în serial mai înseamnă relaționare socială, coeziune socială. Reducerea aprovizionării unităților de alimentație publică doar la en-gros nu face decât să consolideze ruptura socială. Să consolideze fractura lanțului alimentar scurt. Și asta ne pune în situația să gândim că din rațiuni economice, determinate de costuri și un grad scăzut de sofisticare al educației culinare, este favorizată ruptura.
Și atunci merită să ne punem întrebarea dacă nu cumva trebuie să constatăm relativa ipocrizie cu care este tratată chestiunea „Buy Romanian!”, altfel spus „Cumpără din România!” în spațiul public?
Dacă modelul relațional mic fermier-restaurator în ce privește aprovizionarea ar fi făcut parte din comportamentul profund, generalizat al alimentației publice, s-ar fi aflat. Dacă se întâmplă și nu se povestește, probabil este o excepție, nu o regulă.
O atât de lungă poveste, dacă ai ajuns până la capăt, ți-am spus-o pentru că programul șaormăriei noastre începe zilnic de la 10.00
Am fost plăcut impresionat să observ, într-o dimineață, că la șaormerie sunt aduse verdețuri și alte materii prime, la prăvălie. Poate un furnizor, poate un aprozarian local, din cei dispersați în comunitate după ce primăria sectorului 4 a distrus prin modernizare Piața Norilor.
O simplă imagine, o situație cu atât de multe posibile înțelesuri.
Nu uita! Și tu poți să fii observator, observatoare.

Comments by Tiberiu Cazacioc