Pe de altă parte cine definește tehnologic ce este „apa de izvor”? Pe care o marktează unii și alții, de crezi că au mufat o conductă la o țâșnitoare naturală și de acolo umplu în serie PET-uri? Nu, este apă din pânza freatică.
Cerere și ofertă este paradigma acestei intervenții prin lege în consumul de apă. O prevedere legală îndrăzneață. Cam seacă, succintă, lăsând mult loc de „joacă”. Consumatorii probabil vor trebui avizați/informați activ că pot cere și consuma tap water, la un local. Consumatorii ar trebui să aibă încredere și să ceară. Cum să determini creșterea încrederii, cum să crești cererea?
În unele locuri de servit cafea, din București, se oferă de ceva timp apă, la o cafea servită. Dacă mi s-a oferit apă îmbuteliată, la cerere, eu am optat pentru apă de la robinet, nu au crâcnit. Cafea și apă, un duo obligatoriu, în opinia mea.
Pe de altă parte sunt destui actori interesați, chiar un lider de opinie în domeniu, care nu recomandă/descurajează consumul de apă de la rețeaua publică, chipurile că nu este sigură. Ocupîndu-se de recomandarea, justificată cu argumente, a unor ape îmbuteliate față de altele. Una este calitatea apei de la rețeaua publică, alta disjungerea – alegerea unor ape de un fel sau altul, îmbuteliate. Chiar zilele trecute, la un post de televiziune, o reporteră ilustra subiectul folosindu-se de uzata justificare, împotriva apei din rețea, „specialiștii spun că….”, fără a fi nominalizați specialiștii. Adică impresii, fără informații.
Probabil se va duce oarecum o luptă pe acest segment, bazat pe fake news, apă îmbuteliată versus apă plată de la rețea. Cred că este o oportunitate imensă pentru operatorii rețelelor regionale de apă, în care cred, ca să comunice despre calitate apei furnizate în rețeaua publică.
Gustul, calitățile, etc. sunt distincte, sunt ape și ape. Apa livrată la rețeaua publică este de calitate adecvată, conform cadrului legal național, european. Apa la butelie este altă apă, cu alte calități, etc.
Altele sunt elementele de competitivitate între cele două. Adică nu este vorba de o bătălie pe calitate, ci pe accesibilitate, pe efecte asupra mediului, pe democratizarea accesului, pe reducerea risipei, o luptă pentru reducerea epuizării pungilor freatice de apă (sunt situații dramatice în Franța – Nestle, tensiuni între agricultori, consumatori casnici și marii îmbuteliatori), etc. De vizionat.
- Nestlé et le business de l’eau en bouteille. ARTE TV, link https://boutique.arte.tv/detail/nestle, Ils montrent qu’elles reposent sur une question cruciale, objet dans nombre de pays d’un vide juridique dont les avocats et lobbyistes de la firme savent tirer profit : à qui appartient l’eau ?
Pe de altă parte nu cred că va fi un boom al consumului, de apă de la rețea în localuri, ca practica și subiectul să fie atacate masiv prin campanii. Lumea se luptă cu RETURO, ambalajele, problematic la greu.
Mi-aduc aminte că am fost uimit să descopăr, la un eveniment Slow Food, la Tours, EUROGUSTO, în Franța, în anul 2011, că apa la masă era oferită în carafe de sticlă, umplute de la niște dispensere cu robinet, îmbrăcate în inox. Uimit de simplitatea abordării. Contextul fiind că primăria din Tours derula și o campanie de consum, pe sloganul „Cea mai ieftină apă este apa din rețeaua publică”.
Documentare Economedia.ro
Comments by Tiberiu Cazacioc