Aveam în minte ceva idei despre scrumbii. Soția a gătit duminică scrumbie de Dunăre (și ceva somon). Asta și faptul că Oana Vasiliu a.k.a. „Idei roșcate” a scris în newsletter-ul ei Umami moments (41) despre scrumbii, m-au stimulat să aștern gândurile următoare. Recomand Umami moments, abonați-vă.

Anul acesta Floriile au fost duminică, 28 aprilie 2024. Mai sunt două zile până la închiderea etapei de depunere a candidaturilor pentru alegerile locale. Doar două zile. Dar de Florii, cum se știe, în cursul postului de Paște, este dezlegare la pește. Pentru majoritatea, dezlegarea la dulce este atemporală, adică tot timpul.

Dezlegarea la pește este de fapt un moment marcat prin tradiție, de consum de pește. Pentru unii, probabil orice pește. Se cunoaște că din toată cantitatea de pește consumată de români, în procente, aproape de 90% este din import. Și mai ales pește congelat. Dar restul este consum din resurse interne. Pescuit și acvacultură.

Deci se consumă tradițional, pește, când este dezlegare la pește. Mai specific, pentru români, este consumul de scrumbie. Că ești mai aproape sau mai departe de gurile Dunării, de apele Dunării, este perioada scrumbiei de Dunăre. Ca atare, jurnalele de știri, presa online marchează momentul, povestind despre evenimentele dedicate scrumbiei (de Dunăre), preparatelor și evident, mercurialului piețelor de pește.

Scrumbia de Dunăre alunecă printre rânduri

Remarc în primul rând o scăpare. Ceea ce scapă presei și publicului larg este singularitatea, unicitatea speciei. Suntem, adică noi, consumatorii români, privilegiați de cadrul natural, care, pe baza  selecției naturală a creat scrumbia de Dunăre. Este o specie de pește ce bântuie pe la marginile Mării Negre și când temperatura apelor Dunării, crește, deci când este momentu, scrumbiile de Dunăre urcă pentru reproducere, spre amonte.  Dacă pe parcursul iernii, al vieții în aria Mării Negre, au crescut, s-au îngrășat, urcarea pe Dunăre solicită peștilor arderea de grăsime, cea acumulată înainte de reproducere.

Dar cum recunoaștem o scrumbie de Dunăre? Este ca în imaginea de mai jos. Se observă forma solzilor și cum sunt organizați pe suprafața peștelui, diferit față de scrumbia albastră. Un exemplar de scrumbie de Dunăre arată precum cel din partea de sus a paginii, cu solzi mulți și mărunți și un cap cu o mandibulă ascuțită. Preluată dintr-o lucrare din anii 1950 despre pești și pescuit, identificată de mine în cursul documentării pentru aperitivele pescărești pentru care căutam dovezi (despre istoria, tradiția și specificitatea lor).

Inițial Grigore Antipa a studiat specia drept Alosa pontica, dar ulterior a identificat-o ca o subspecie, scrumbia de Dunăre. Se observă forma solzilor și cum sunt organizați pe suprafața peștelui, diferit față de scrumbia albastră. Lucrarea de referință este „Fauna ichtiologică a României”.

Scrumbia albastră

Deci norocoși suntem norocoși și puțin știutori, că scrumbia de la piață, de la știri, din articole, este scrumbie de Dunăre. Asta este o oportunitate ca cineva să facă un subiect din acest aspect. Mă rog, dacă nu cumva, cineva, substituie scrumbia de Dunăre, la raft, în preparate în alimentația publică. În sensul în care identifică peștele ca scrumbie fără să diferențieze. Sau dacă nu cumva autorii de articole ori consumatorii o confundă. Cu voie sau fără voie. Cum arată o scrumbie albastră? Este peștele cu acele dungi, pete, pe dorsala peștelui, ca pe verticală. Așa cum se vede în imagine, în desen, exemplarul de la mijloc, cu botul în diagonală. Scrumbia albastră este scrumbia de Marea Neagră. Dar nu scrumbie de Dunăre.

Confuzii din păcate

Ambele specii sunt foarte bune, nu asta este problema. Așa cum observați, cele două specii arată cu totul diferit, deși din aceeași familie. Dar ar fi util, interesant, educativ, ca presa, mediatorii de informație, să ofere aceste amănunte despre diferitele specii de scrumbii ce pot fi găsite la piață. O fi denumirea generică scrumbie dar sunt scrumbii și scrumbii. Se mai întâmplă chiar ca unele publicații să ilustreze articolele despre scrumbii, arealul geografic, Dunărea, cu imagini ale macroului. Dacă nu cu imagini ale scrumbiei albastre.

Scrumbia de Dunăre I.G.P.

Cu ceva ani în urmă, un grup de producători din Tulcea a cerut protecție europeană pentru un produs special, specific ariei geografice, județul Tulcea, din Delta Dunării. Așa că acum avem scrumbie de Dunăre afumată IGP, un produs premium, protejat la nivel european. Fiind vorba de un proiect de Indicație Geografică Protejată la care am lucrat, vă ofer o imagine concept a produsului, concept creat de mine. Se găsește, în sezonul potrivit, în retail. Dacă vreți să aflați mai multe despre producător, produs, aflați de aici cine produce aceste preparat specfic.

Festivalul scrumbiilor de Florii (la Tulcea)

Așa cum propuneam prin 2017, în discuțiile interne din jurul proiectului ce avea ca subiect scrumbia de Dunăre, un festival al scrumbiei, treptat-treptat, s-a materializat. A început la Sulina, cu vreo două ediții, apoi la Galați, acum ceva ani. Și iată că, în marja renovării-restaurării Satului pescăresc (un mini-muzeu al satului, am forțat un pic, de dragul comparației și imaginarului) de lângă municipiul Tulcea, odată cu instaurarea O.M.D. (organizației de management a destinație a municipiului Tulcea), treptat-treptat, se împlinește misiunea scrumbiei de Dunăre – aceea de simbol al comunității locale. Deocamdată organizatorii, din rațiuni de comunicare au folosit doar denumirea generică. În fapt este vorba doar de scrumbii de Dunăre. Așa că specificitatea este o resursă de comunicare și specializare, pentru viitor.  Dar întregul se construiește, de la sine. Festivalul borșului de pește de la Jurilovca, un festival de consum, sper să rămînă ceea ce este, o chestie locală, generică, eventual să se declasifice și să decadă.  Link Scrumbii de florii la Tulcea.

Scrumbia de Dunăre, un pericol pentru sănătate? Zău Digi 24?

Apropo de scrumbii. „Scrumbia de Dunăre, un pericol pentru sănătate”? Pentru că abordarea culinară, consumeristă și hedonistă pare să fi epuizat resursa pentru click-bait, s-a deschis calea spre abordarea precaut-negativă. Iată, în 28.04.2024, de la Digi 24: „Experiment Digi24. Cât de sigur este peștele de pe tarabe: Scrumbia de Dunăre, un pericol pentru sănătate” Link https://www.digi24.ro/stiri/experiment-digi24-cat-de-sigur-este-pestele-de-pe-tarabe-scrumbia-de-dunare-un-pericol-pentru-sanatate-2776069

Apropo de happening-ul creat de Digi 24, o sămânță de adevăr, o fi, relativ la prezența unor metale grele în exemplarele analizate. Dar, ca la sondaje, contează eșantionul, adică dimensiunea lui. De unde au fost pescuite? Că scrumbiile de Dunăre vin din Marea Neagră, urcă pe Dunăre, etc. Nu poți generaliza de la un exemplu, două, că toate scrumbille de Dunăre, de peste tot, sunt nocive. Chiar și cu ceva dubii, ce vrem să creadă consumatorii? Că peștele congelat este mai sigur? Mă rog.

Poftă bună și atenție la detalii!

În 2017,  National Geographic Traveler a publicat un reportaj creat de Domnica Macri și ilustrat foto de Ionuț Macri. Călătoria de-a lungul traseului scrumbiei de Dunăre, de la origine, gurile Dunării, Sfântu Gheorghe în amonte, până la Tulcea, a generat un reportaj unicat despre o specie care a marcat de generații viața pescarilor din Delta Dunării. Cel mai bine surprinsă înainte de 1990, de scriitorul Traian Coșovei în cartea „Farmecul genezei”, povestirea „Focul scrumbiei”.