„Târgurile de produse tradiționale”, o mână de ajutor sau instrument de propagandă electorală? Se poate face ce trebuie dar mai bine?

Târgul la care se face referire în imaginea ilustrativă nu a fost organizat în parcul Tudor Arghezi (cum era anunțul public), ci în parcarea complexului comercial din proximitate – în contextul Metro, Aucha, Jumbo. La o aruncătură de băț de Piața de Gros (un eșec răsunător al administrației publice din România). Cu toate acestea, află mai jos, gândurile mele, exprimate la data la care am aflat, de bună credință, că târgul va fi organizat în parcul Tudor Arghezi.

Târgul, așa cum este se anunțase pentru 1 decembrie 2023, urma a fi organizat vizavi de Cimitirul Metalurgiei.

Oare cât de multă lume merge la Metro (en-gros), la Auchan, la Jumbo și se gândește „Hai și la târgul ăsta din parc, că este în drum?” Care este probabilitatea ca după 2 ore la Metro sau Auchan, să mai stea cineva prin târgul din parcul Tudor Arghezi, încă 30 de minute? Ceva nu este în regulă cu locul organizării. Comunicatul oficial al M.A.D.R. este AICI

Locul ca locul, o să mai revin cu privire la asta, mai jos.

De bine de rău, organizarea în curtea M.A.D.R., a unor eveniment de acest tip, era un lucru bun. Deși prin prisma aplicării regulilor de protecție sanitar-veterinară, cu probleme:

  • organizarea în curtea instituției pune presiune pe contextul local;
  • lipsă de locuri de parcare, acces dificil cu produsele, la standuri;
  • consum de energie electrică din contorul M.A.D.R.;
  • deșeuri;
  • nevoia de asigurare a accesului la toaleta din instituție pentru expozanți;
  • lipsa unui loc dedicat de tip vestiar, pentru schimbarea hainelor de stradă/oraș cu cele de servire, de protecție. Etc.

De ce curtea ministerului ar fi locul bun, în ciuda provocărilor enunțate anterior? Pentru că un târg de produse tradiționale poate fi un instrument de ilustrare a efectelor politicilor în domeniul industriei alimentare.

Organizarea de evenimente comerciale cu produse agro-alimentare ar da rezultate mai bune, dacă (sugestii pentru M.A.D.R.):

  • ar fi conceput un plan anual de evenimente – cunoscut de factorii interesați (expozanți, autorități locale – județene, DSV-uri, DAJ-uri, ANPC, media);
  • dacă târgurile, planificate* anual, ar fi organizate tematic (prin tematic, înțelegîndu-se rase, soiuri din cercetarea românescă – autohtone/scheme de calitate/regiuni geografice) și sezonier (prin sezonier înțelegându-se pe bază de sezonalitate);
  • dacă evenimentele de la M.A.D.R. ar include întâlniri cu presa, despre scheme de calitate, despre rezultate ale programului Tomata/Usturoiul, seminarii despre industrii alimentare, etc.
  • ca să fie atrași cumpărătorii, expunerea prin media se poate face cu publicitate, marketing, cu activități de extensie, puse în mâna și pe bugetul unui grup de antreprenori care doresc să se angajeze antreprenorial la așa un efort;
  • sau trebuie construit un concept, cu buget, cu achiziție, astfel de târguri să se ocupe o companie, care știe cum se face și are buget de publicitate, pe 1 an, pe 1-3 ani.

*Planificarea ar trebui să includă: Scopul organizării acestor târguri? Obiectivele târgurilor? Ce politică publică susțin ele? Ce rezultate s-au obținut de-a lungul anilor? Este publicul atent – participă, care sunt opiniiloe expozanților – îi ajută cu ceva?

Ce se întâmplă în fapt cu „târgurile de produse tradiționale”?

„Linia” care separă propaganda politică (uneori electorală, nu contează de la ce partid este) de utilitatea socială, poate fi foarte subțire. M.A.D.R. a inițiat cu ani în urmă târguri cu profil agroalimentar, organizate în curtea ministerului, în București. A mai creat și o Zi Națională a Produselor Agroalimentare Românești.

Fiecare lansare de târg este un prilej pentru notabilii din domeniu de a se afișa agro-patrioți, prin trecerea în revistă a expozanților, ofertelor. Asta durează de ani buni, a devenit un fel de ritual. Niciun ministru al agriculturii nu a ratat vreo organizare de târg de produse agro-alimentare, nicio tăiere de panglică (virtuală).

Ce se întâmplă în practică? Presa (majoritatea de la outlet-uri de știri, puțină presă de specialitate) mai ales în căutare de evenimente, de subiecte, de prilejuri să pună întrebări stimabililor, a susținut și susține mereu, prin relatări, realiste sau uneori pedalând pe anecdotic, aceste inaugurări festive cu caracter agro-alimentar.

De aceea, cu timpul, târgurile de produse agro-alimentare s-au banalizat. Presa nu investighează (pe bună dreptate, specificul este de breaking news – ce arde azi!), decât cu rare excepții, ce este în „spatele” producătorilor, inițiativelor agro-alimentare prezente la târg.

Nicio aprofundare cât de cât a produselor, a oamenilor care le produc, a patrimoniului alimentar din care vin în piață. Doar „focul de artificii”, lansarea cu miniștri.

Părerea mea este că autoritatea publică centrală poate face mai mult decât să taie o panglică (cum am scris mai sus).

Ceea ce pare a fi o mână de ajutor dată de autoritățile centrale expozanților la un târg de produse agro-alimentare, „tăierea panglicii” și prin urmare, expunerea prin media, a devenit doar un foc de artificii, un spectacol de propagandă, reluat mereu și mereu. Doar câteva media, în ziua evenimentului, acoperă subiectul. Apoi acesta dispare în neant.

Din istoria publică a organizării acestor târguri, nu aflăm decât că „se organizează”. Sunt piețe volante, alternative, atât.

Cel mai recent târg pre-electoral, din acest an 2023, revine la anunțul și conceptul analizat, se petrece la parcul Tudor Arghezi (conform anunțului din 1.12.2023) și cu susținerea Primăriei Sectorului 4.

O analiză de context, spre deosebire de alte primării care au organizat târguri de Crăciun (cea a Sectorului 6, cea a Sectorului 3, cea a Capitalei), Primăria Sectorului 4 a oferit M.A.D.R. sprijinul – așa cum aflăm din comunicare publică, ca să fie ceva de sezon și la Sectorul 4.

Revin la impresia personală deci subiectivă, că după atâția ani, aceste târguri prin faptul că sunt patronate de politicieni, au devenit instrumente de propagandă politică, pe bani publici. Nu este rău dar nu este suficient, îi ajută pe expozanți?

Nu putem da deoparte autoritatea publică numită și/sau aleasă, asta-i democrația și acestea au rolul lor, dar care este proporția dintre afișare la tăierea panglicii și beneficiile pentru producători-vânzători și consumatori?

Este timpul ca să se schimbe ceva.

În ce privește abuzul de uz al numelui Tudor Arghezi.

Pentru cei care nu cunosc geografia locului, parcul Tudor Arghezi este la limita Sectorului 4. Hăăt, departe, cam în pustietate, un parc este pentru oameni, bunici, părinți, copii, care asaltează parcul. Dar el este în apropierea centrului comercial Metro, Auchan, Jumbo la ceva distanță, azi, de zonele locuite.

  • De ce a fost parcul numit „Tudor Arghezi” când Mărțișor este la câțiva km. distanță? Face cineva/ceva legătura, în parc, cu arealul cultural creat de poetul Arghezi la Mărțișor?
  • De ce avem o stație de metrou numită tot „Tudor Arghezi”, care este și aceea, în altă parte, spre fostul I.M.G.B.? Și în acest caz, este doar o mecanică însușire a numelui, pentru notorietate, dar cum anume facem publicul să se conecteze la Tudor Arghezi?

Etc. Hai, poate autoritățile fac ceva, să nu mai politizeze aceste evenimente. Să nu își creeze oportunități de imagine pe bani publici. Ci să îi ajute cu adevărat pe producători ca să fie antreprenori.

Nota bene pentru cârcotașii care cârcotesc. Nu conduc nicio societate comercială, nu am nicio activitate personală. Să fie spre binele publicului!