Ce este o cișmea? Cum arată o cișmea? Ce crezi tu că este o cișmea? Sunt adeptul rigurozității, dar nu al pedanteriei. Cred că definirea conceptelor ajută la identificarea problemelor, găsirea soluțiilor. Când conceptele nu sunt clarificate, când promotorii nu folosesc concepte clare, o parte din energie și buna voință sunt irosite.
Ce este o cișmea? Conform Dicționarului Explicativ al limbii române, ediția online, Dexonline, este „Instalație (exterioară) prevăzută cu o pompă sau cu un robinet, prin care este adusă pe conductă apa necesară gospodăriei”.
Ce este o „cișmea publică”? Mai bine nu o definim, să fie lăsat publicul să își imagineze în „libertate” obiectul și subiectul.
Ce este un „izvor”? Aici imaginația mea îmi sugerează un fir de apă care izbucnește din adâncuri, undeva la munte, dintre pietre, un fir de apă ce curge printre pietre, fără să fie captat.
Să verificăm sursa citată anterior? Sursa Dexonline ne îndrumă: „Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului”.
. Un proiect „haiducesc”, de tip guerilla, ca multe altele, bazat pe mult entuziasm (care are potențial!). Dar o verificare a construcției sale, a simbolurilor/marcajelor publicate pe hartă (publicate colaborativ, în regim de crowd content), ne arată că se poate și mai bine. Semnal. Dacă doriți să contribuiți la harta Laurei Leonte, aici link
Să analizăm pe rând doar câteva elemente, aspecte ce ar putea fi îmbunătățite.
Misiunea? Conform inițiatoarei Laura Leonte, „
Let’s make water free again! Apa e un drept al omului”.
Tactica tehnică propusă ? „ 
Adaugă și tu tâșnitorile, cișmelele, izvoarele sau fântânile cu apă potabilă din zona ta, ca să avem aces ușor la apă. 
Pentru editare folosește browserul Safari sau Edge. Chrome are probleme.”
Despre misiune. Apa este o substanță, nu poate fi un drept, drepturile sunt imateriale. Accesul la apă poate fi propus ca un drept.
Poate că o misiune mai riguros exprimată ar fi „Acces gratuit la apă, fără costuri”. Deși nimic nu este gratuit. Cineva, undeva, cumva, plătește.
Inițiativa de cartare a „țâșnitorilor” (există așa ceva în hartă) așa cum este pusă în practică, are nevoie de rigoare și de reguli. Probabil că fiecare dintre noi, sau măcar în parte, se gândește la dispozitivul menționat ca unul din acela la care, apăsând pe o pârghie, se eliberează un jet de apă potabilă. Nu aș numi, acele dispozitive, împrăștiate prin orașe, „cișmele” publice. Așa și cu „țâșnitoarea”, este un concept, trebuie definit, dar sigur nu este „cișmea” publică. Și conceptul de „izvor” (nedefinit în proiect, am expus definiția mai sus).
Este drept că izvoare captate, există. În practică, la Buziaș (Timiș) am avut parte de ceva aparte, chiar de un izvor cu personalitate, care era o captare de sursă.
O minimă investigație pe unele din simboluri (am verificat pe aria parcului Tineretului, zonă pe care o cunosc) scoate la iveală că:
– lipsa de moderare afectează coerența descrierilor, pentru că editarea este accesibilă oricui (poate este etapa I, doar?);
– descrierile de surse de apă nu au o structură unitară (ex. unele sunt ilustrate, altele nu);
– „cișmelele” nefiind definite și astfel fiind afectată coerența în descriere a subiectului, au fost acceptate semnalări care nu se înscriu în probabila definire (ex. verificarea marcajelor arată că de fapt unele „țâșnitori” nu sunt așa ceva, ci surse apă pentru câini, ori bazine cu apă pentru spălat legumele și fructele într-o piață. etc.);
– puteau fi folosite layere distincte pentru categorii diferite, nu toate semnalările în același layer;
– sunt semnalate surse de apă cu probleme (ex. atașat).
Astfel de proiecte „hei-rup!” lansate de câțiva voluntari, bazate pe mult entuziasm, cu emfază și tam-tam, ca un fel de explozie vulcanică, fără structură, planificare, proiectare, definiție, sunt ca un foc de paie.
Din păcate distrug subiectul, generos și interesat de altfel. Pentru că absorb atenția pe subiect, îl banalizează, și un alt proiect similar (întotdeauna ideile bune sunt ale mai multora) va fi mai greu de impus pe agenda publică dacă a fost ușor alterat într-un exercițiu anterior.
Un proiect trebuie lansat atunci când are suficientă substanță și claritate și rigoare, bazate pe reguli, astfel ca ulterior să se adauge conținut, pe baze solide.
Nu mai devreme, ca un proiect imatur, neclar, slab definit, fără obiective, un fel de „șpriț de vară”.
Pe de altă parte, pozitiv este că inițiativa poate fi un punct de pornire, în sensul că baza de date, semnalările de tip content-crowding, poate fi pieptănată și folosită în ceva cu adevărat serios. Un punct de plecare mai așezat ar fi, pentru un proiect de impact, o discuție directă a unui grup de inițiativă, cu Apa Nova. Care cunoaște amplasarea, pe hartă, a „țâșnitorilor”.
NOTA DE SUBSOL
Prin 2021 am lansat un „ciot” de subiect, publicând în contul meu Instagram câteva țâșnitori, de pe la Piața Unirii. Ideea era că ar trebui recunoscută existența acestei dotări urbane, procesul de abandonare. Și că mai funcționează, pe ici-colo, niște relicve. Și că ar trebui recunoscută existența și potențialul unei rețele de dispozitive de furnizat apă potabilă, pentru consumatori, în regim liber (gratuit).
Poate fi un proiect Apa Nova cu PMB, cu primăriile de sector. Câteva încercări de a oferi apă au existat ici-colo, cu foarte mulți ani în urmă, când Piedone era primar la Sectorul 4: la Șincai, la trecerea de pietoni de la metrou, a fost montat un container de la care se putea alimenta cu apă, cu 50 de bani litrul. A dispărut după ceva timp. Nu cred că era alimentat din rețeaua publică, pentru că acolo nu exista nicio gură de acces, de tip hidrant. Și cred că am mai văzut pe undeva așa ceva.
Septembrie 2021, 7, o explorare personală a cișmelelor
Comments by Tiberiu Cazacioc