Am avut privilegiul de a fi prezent la „Viața satului”, la TVR1, cu o rubrică intitulată „Produs în România”. În 30 de episoade, cu ajutorul echipei de realizatori ai emisiunii, am promovat soluții, modele, abordări, pentru a demonta critica, ce a circulat prin 2019, conform căreia UE nu ne lasă să poziționăm produsele drept „produs românesc”.
Ca de obicei (sau ca întotdeauna?) definițiile sunt evitate. Dar uneori, evitarea definirii unor concepte, din multe motive (prezervare consensului, de exemplu) face ca aceia care dezbat, discută să creadă că analizează același concept într-un context anume, dar la un moment dat ajung la divergențe.
De aceea cred că este important ca o dezbatere să pornească cu definirea conceptului despre care se discută, pentru că nu este de la sine înțeles că pentru toți comilitonii cuvântul, conceptul, are aceeași semnificație.
Revin la clișeul patriotard „produs românesc”. Dacă nu îl definim, nu găsim soluții. Ce înseamnă dar „produs românesc”, în cazul acesta, discutăm despre unul agro-alimentar? Iată câteva întrebări legitime, pentru clarificare:
- Înseamnă că este produs în România?
- Acționarii sunt români, cu cetățenie română?
- Societatea este deținută 100% de cetățeni români?
- Rețeta de fabricație fără doar și poate, este creația unui român/a unei românce?
- Instalațiile pentru fabricarea produsului sunt produse în România?
- Este produsul exclusiv o invenție românească patentată?
- Forța de muncă este formată numai din români?
Dacă desfacem sintagma, devenim mai nelămuriți ca niciodată. De fapt prin „produs românesc” ne referim la un produs agro-alimentar care este parte, provine, descinde, reiese din cultura română.
Cum anume spunem publicului asta, prin comunicarea comercială, prin comunicare de marketing, prin definirea USP, este o altă poveste. Pe care am încercat a o spune în seria Produs în România”, la TVR1, la „Viața satului”. Le găsiți publicate în pagina Facebook a emisiunii, episod cu episod. Aici
Ce subiect este tratat în fiecare episod? Iată în continuare.







Comments by Tiberiu Cazacioc