Așa cum cunosc pasionații de covrigi (care la un loc cu patiseria de serie, ieftine, ambele, stau bine așezați în bugetului consumatorului grăbit), produsele atât de adorate și „codate” stau sub numele a doar trei patronomice de sfinți, apostoli. Petru, Luca și Matei.

Petru, covrigăria Petru, a început glorios, cu ceva ani în urmă, cu o bună mitologie fondatoare. Chiar afișează sub nume, un an de fondare, așa, un pic după 1990. Dar nu la puțin timp după aceea, nu se știe de ce, ca un fel de franșizare (same look, same feel, același fonturi și paletă de culori) capitala României s-a umplut de covrigării Petru, dar și Luca și Matei.

Poate este o strategie de piață, felicitări! De ce să ai peste tot covrigării Petru? Să se dea impresia de diversitate, atunci să fie încă două rețele de covrigării, Luca, Matei.

Este o speculație, covrigii sunt de succes și au devenit covrigăriile parte din peisajul urban al Bucureștiului.

Doar că mama invențiilor în materie de marketing, și-a dat seama că limitele, sunt limite. Mai ales marketingul are ceva limite. Așa că la Tulcea a apărut covrigăria Panda.

Dacă în speța anterioară, Petru, Luca și Matei, ne gândim că ar mai fi ceva trimitere la hrănirea săracilor, contextul apostolic și biblic (chiar, nu o fi o antrepriză lucrativă a BOR?), în cazul Panda, cum spun ceialți, it puzzles us.

Care este legătura dintre Panda, mamiferul din China, care consumă bambus și Tulcea și covrigii? Să lăsăm această chestiune pentru alții, să o lămurească.

Noi să le urmă succes covrigarilor de la Panda, și vânt în pupa!