Ce vă așteptați de la publicația din imagine? Un instrument (care nu este genial, poate nici original), dar cuprinzător. Iar în România, un astfel de instrument nu prea este folosit.

Ce avem aici?

Mai întâi să îl descriem. Este un carnet de adrese de producători artizani, produse specifice și locale, sezoniere. L-am inclus în colecția mea prin 2011. Carnetul oferă informații despre vinurile din regiunea Loire-Touraine. Oferă informații despre sezonalitate și produsele vegetale care pot fi găsite în acea regiune. Carnetul promovează diverși producători și produse artizanale – hrană manufacturată, în diverse locuri ale regiunii. Explică acest instrument ce este o certificare de calitate – IGP, DOP, AOC, Label Rouge. Și se încheie cu un calendar al târgurilor din regiunea Loire-Touraine.

Ipoteză pe județul Olt

Apoi să construim ipoteza. Imaginați-vă că sunteți un turist care obține de la un centru de informare turistică din Slatina, un astfel de carnet informativ. Despre vinurile din județ – podgorii, nume, DOC, etc, să știi ce să cumperi, ce să comanzi la un restaurant, un vin local.

Informații despre cum anume este marcată sezonalitatea legumelor și fructelor, specificitatea, în județul Olt (pentru că, dintr-un punct de vedere, o fi ceva specific pe acolo determinat de aria geografică). O listă cuprinzătoare cu diverse locuri din județ, unde găsești o brutărie, o cofetărie, o ceva de tradiție, un Punct Gastronomic Local. Pentru că în carnețel, vei avea și câteva recomandări de preparate culinare, pe care să le comanzi la bistrourile locale.

Ba chiar broșura vă va indica și prezenta câteva cazări, certificate de Ministerul Turismului, unde sunt și unități de alimentație publică cu specific local. La urmă, o listă de târguri de fermieri, locale, de prin tot județul.

Gata, treziți-vă din visare! Este aproape imposibil pentru multe din destinațiile turistice de arie și organizare județeană, să aveți parte de așa ceva. Nu atât parte de organizarea informației și documentarea și agregarea ei.

Dar avem cu ce?

Ci pentru că ne-am pierdut de mult „virginitatea patrimonială”. Preparate culinare locale ]n locante și bistrouri locale, înăuntrul județului, pentru exploratorii gastronomi? Nu. Târguri de fermieri, piețe volante, organizate în diverse locuri? Da, târguri, dar cu legume și fructe de import. Dai cu tunul, dar la magazinele din micile localități rurale ale României, veți găsi oferte de legume și fructe din import, pentru că magazinele nu sunt de fapt decât tentaculele (nu am găsit alt substantiv, poate filierele?) retailului internațional. Dacă mergeți la țară și la magazinul local veți găsi legume și fructe locale, anunțați-mă. Poate fi un subiect de Guiness Book of World Records.

Iar în materie de produse cu atestat tradițional, doriți-vă să fie ceva specific, local. Majoritatea produselor atestate tradițional sunt generice și de găsit și în celelalte județe. Pare straniu ca oriunde în toată România să fie produse aceleași specialități din carne – mezeluri, lactate, etc. Ca și cum există o listă unică, care a fost răspândită peste tot, doar antreprizele și oamenii și locul este diferit.

O concluzie

Deci un astfel de carnet ar fi de dorit, ca instrument de promovare multilaterală, sub multiple aspecte, a mediului rural. Din România. Dar am avea cu ce să îl umplem, pe toate capitolele descrise? Poate ar trebui să recunoaștem că specificitatea, dacă a exista vreodată – acum 50-70 de ani, a fost în mare parte distrusă de globalizare. Iar dacă specificitatea ar fi fost, în anii 1990, adânc înrădăcinată, ar fi fost cu dârzenie apărată. Însă subțirimea moștenirii culturale, permeabilitatea sa, a făcut să fie cucerită de industria alimentară.

O notă de final

Despre redescoperirea unor rețete de preparate culinare, de altă dată, se poate spune doar că este o chestiune ce ține de arheologie, curiozitate, muzeu, excentricitate. De sute de ani acea gastronomie a intrat în dulapuri.