Le Gafish. O manifestare a supremației banalului. A artizanalului. A gustului simplu. Un proiect back-to-basics. Mai tare decât orice prăvălie cu mâncare din buricul târgului.

O construcție de tip riveran/lacustră, o terasă cu vedere la lacul Razelm. Un pescar local, cu inițiativă, care a văzut în modelul punct gastronomic local, operaționalizarea potrivită priceperilor sale. Poate aplicat nu întrutotul ortodox, dar absolut patrimonial și fermecător.

Peștele despicat, eviscerat, preparat sub ochii mesenilor. Servit cu murături, după ce a fost perpelit cu consecvență pe o parte și alta, pe o plită încinsă cu foc de lemne.

Un mic bar, mobilă rustic-urbană, concepută și executată cu decență. Toaletă rustică, dar sobră și dotată corect – apă, șervete, săpun lichid. O gazdă însăși bucătărind, explicând și zâmbind.

Am fost norocoși să picăm pe neașteptate la un pește proaspăt, crap, imens, cu o carne plăcută. Murăturile, o asociere tradițională, au mers de minune. Iar carnea am preluat-o cu furculița, se desprindea așa cum le-ar place leneșilor nepricepuți în ale mâncărurilor de pește. Mai mult cu furculița decât cu mâna.

Un proiect culinar despre care Ivan Patzaichin probabil ar fi fost încântat și poate sufletul său se bucură că se întâmplă. Chiar dacă un singur punct gastronomic local și-a atins menirea, este suficient.

Dă Doamne și mâine să ne fie la fel de bine și de plăcută masa!