Santal, Santal, aromă de istorie! Vă plac gutuile și cum anume? Crude adică coapte, ca fruct, de ronțăit? Mâncare de gutui (un astfel de preparat făcea mama mea)? Compot de gutui (a găsit soția mea la Auchan, na)? Nectare de gutui?

Dacă ați ajuns până aici cu lectura, puteți să vă opriți. La punct. Pentru că fiindu-mi poftă de nectar de gutui, întâi am investigat dacă se vinde așa ceva în România, cum unde, decât prin Google. Care mi-a oferit orice altceva, inclusiv nectar de gutui în amestec cu mere, dar nu nectar de gutui. Deci 0 rezultate.

Și un rest de istorie. Un comunicat de presă care a rezistat în tranșeele Google. Santal a lansat cu pompă, în România, nectarul de gutui. Așa cum se întâmplă în societățile cu prea multă memorie scurtă, lansările sunt cu focuri de artificii. Disparițiile comerciale sunt acoperite de o tăcere densă. Nu cumva să se afle.

Eu tot am aflat, m-am plâns soției și am executat. Câteva kilograme de gutui vrac de la Penny. Nu toate în cea mai bună stare. Le-am curățat de coajă. Le-am fragmentat, secționat. Am extras miezul lemnos. Le-am fiert, dat cu zahăr. Am pasat amestecul final cu mixerul. Am umplut cinci sticle de 1 litru. Două le-am dat copiilor. Una am consumat-o eu. Cealaltă a rămas pe balcon.

Am rămas cu un subiect de presă de investigație alimentară. De ce nimeni din România nu prepară și vinde nectar de gutui? De ce Santal nu a mai adus (sau nu mai produce?) nectar de gutui? Până la o nouă reîntâlnire cu produsul, sante! Cu Santal.