Este cu adevărat benefic Nutri-Score? Ajută consumatorul să aleagă ceea ce este bun pentru el? Cui folosește instrumentul Nutri-Score? Presiunea este mare așa cum arată ultima pagină a unui slide ministerial francez, aici.

Ambasada Italiei a organizat recent un webinar, în cadrul Săptămânii bucătăriei italiene în lume (cea de-a 6-a ediție). Au fost lectori oameni cu carte la dezbaterea din 25.11.2021 privind “Viitorul dietelor tradiţionale: educaţia consumatorului prin etichetarea alimentelor”Luca Piretta, gastroenterolog şi profesor de nutriţie la Campus Biomedico din RomaAndrea Ghiselli, Preşedintele Societăţii Italiene a Ştiinţelor Alimentaţiei, dr. ing. Gabriela Berechet, specialistă în tehnologii alimentare şi gastrotehnie, ing. Cristian Popa, specialist în etichetare în industria alimentară. Am asistat la webinar și am pus și întrebări, pentru că discuția a fost interesantă și chiar incitantă.

Care au fost subiectele discutate?

  1. Dieta mediteraneană, pledoarie în favoarea ei (pentru cei ce recunosc nu se pricep ;i vor să șție mai multe și excat a se vedea site UNESCO despre subiect);
  2. Etichetarea Nutri-Score;

Să nu uităm că etichetarea Nutri-Score este voluntară. Nu este obligatorie. Deși câteva lanțuri de retail o afișează la raft, pe poziționarea produsului (nu pe ambalaj?).

Din perspectiva celor două subiecte, dar și în contextul evenimentului,  dieta mediteraneană (ce depinde de gătit dar și de produse alimentare ce se procură din comerț) este un mod de hrănire ce se poate considera că este atacat frontal de Nutri-Score.

Pentru că, în înțelegerea mea, sistemul de etichetare 5-Nutrition Colour Labelling, deși aparent ajută consumatorul să își ierarhizeze preferințele de consum pe baza unui algoritm care asamblează diferite informații de pe etichetă, la o analiză mai atentă, este un instrument pernicios.

De exemplu aplicarea sa pe alimente atestate tradițional le plasează în categoria D, dăunătoare, de evitat. Sau pe alimente al căror consum este benefic, deși la nivel individual pare a fi nerecomandabile. Pentru că efectele lor depind de frecvență, cantitate, regim de viață, complex dietetic.

În acest sens frecvența nu este ponderată/scorată de Nutri-Score nu scorează. Nici dacă alimentul face parte dintr-o dietă complexă.

Alimentele sunt judecate doar de sine stătător și ierarhizate la raft, Nutri-Score funcționând ca un instrument de marketing al celor puternici, și anume al retailului și al producătorilor. care au la dispoziție un instrument, benchmark premiator sau punitiv, față de concurenți.

Nutri-Score este un sistem arbitrat de scoring, creat de britanici ca răspuns de tip liberal la cerințele sociale de a se interveni asupra industriei de produse alimentare, care oferă pieței și consumatorilor, alimente înalt procesate. A fost preluat și rafinat de francezi.

Chestiunea este mai complicată în sensul în care, din punct de vedere social, o parte din presiunea civică este pe guvernare, pe politici publice, uitându-se că un alt element este consumatorul/consumatorii. Care, să nu uităm, sunt din start considerați responsabili atunci când își aleg mâncarea.

Revenind la intervenția guvernamentală, Nutri-Score este un instrument mânușă pentru cei care, ca și în cazul produselor din tutun (o bătălie socială de decenii), au solicitat intervenția publică asupra producătorilor. În schimb s-a intervenit prin etichetare, pentru a fi schimbată percepția și comportamentul consumatorului.  Guvernarea nu s-a implicat în presiunea de reglementare asupra producătorilor ci le-a impus etichetare. Scoring-ul colorat este de influență anglo-saxonă, industria britanică este una de top global la alimente înalt proesate.

Dar am rămas noi, cu noi. Și se pare că, fiind o soluție ușurică, ne îndreptăm către o adoptare la nivel european a scoring-ului Nutri-Score, lansat cu aplauze în România și deja acceptat necritic de societatea civilă. În dezbaterea despre Nutri-Score, Italia cu atuurile sale și România, și-au unit forțele pentru a se opune la ceea ce pare a fi acum inițiativa Franței (aici), de reglementare comunitară, obligatorie a Nutri-Score. Sistemul este gestionat de Santé publique France (în original l’agence nationale de  santé publique). 

Nutri-Score pare o soluție facilă ce răspunde nivelului scăzut al educației, grabei de a lua de la raft produsul alimentar fără fi citită eticheta cu atenție (vezi aici beneficii dar și amploare UE a creat un instrument monstruos pentru un consumator lipsit de resurse). Face parte din ceea e este numit front labelling, și prin ceea ce propune se poate considera că ilustrează eșecul etichetării propuse prin legislație de UE (o etichetă prea complexă informațional).

Exemplele prezentate de specialiști în cadrul webinar-ului Viitorul dietelor tradiţionale: educaţia consumatorului prin etichetarea alimentelor”, pun sub serioase semne de întrebare sistemul. Italienii se opun.

  • Prin aplicarea/testarea scoring-ului propus, pe diferite alimente, se probează că deformează realitatea, prezentând alimente valide ca fiind nocive.
  • Este un instrument neștiințific bazat pe doar câteva elemente caracteristice, alese arbitrar, ponderate arbitrar, iar aplicar sa favorizează alimentele înalt procesate, în dauna celor de calitate, realizate artizanale. Acestea fiind expresia unui patrimoniu cultural, local, național, regional.

Italia a propus un alt sistem Nutrinform despre care crede că este mult mai bun. Deși și el este contestat. Se bazează pe câteva elemente definitorii ale alimentului, cu accent pe aportul caloric, etc. Italienii l-au propus CE pentru a fi adoptat ca o schemă voluntară de etichetare. Vezi aici o comparație între Nutri-Score și Nutrinform link.

În ce privește interesele? Situl local Nutri-Score, lansat în vara acestui an, ca a un vârf de lance a unei campanii, probabil, care explică în limba română care sunt DOAR beneficiile sistemului, este atașat unei Fundații pentru o Alimentație  Sănătoasă, despre care nu sunt informații în site. Este operat de o agenție probabil de marketing. Situl nu are o secțiune „Despre noi”, cu trecut, prezent, viitor, nume de persoane.