Aroganță? Hit me! Observator gastronomic nu este un nickname supus alegerii democratice. Pe bază de vot. Mi l-am ales (și înregistrat la OSIM). Există și un blog see profile. Iar gastronomia este cultura hranei în cel mai larg sens. Deci. De ce să observi lumea din perspectivă gastronomică? Este reconfortant, binefăcător și amuzant (uneori) să lauzi (sau să critici) marketingul emfatic/bombastic, încrezut și autosuficient, încremenit în auto-citare. Să pui cap la cap, de ani de zile, evenimente, activități, să vezi tendințe. Asta fără să te plătească cineva. Nu? De ce nu? Suntem asaltați de reclame/publicitate chestionabilă, de marketing înșelător, de poziționări aiuritoare fără acoperire, amăgire psihologic-persuasivă care alunecă peste limite. Asaltați de superficialitate hedonistică (foodporn, „eu și mâncarea”, influencer și vânzarea de ustensile culinare, etc.) Un 200% care nu intră în profunzimea tuturor aspectelor alimentației, alimentat de scroll, skip și like-uri artificiale. Pe de altă parte, suntem zi de zi parte a unui context cultural îmbibat de culura hranei, cum să nu îl observi? Nefiind în slujba nimănui, faci parte din propriul tău grup intelectual de interese, dacă nu ești parte din nicio gașcă (care să se răzbune pe tine, dpdv comercial) Una peste alta, ați înțeles? Obsrvatorul gastronomic există pentru lipsește aproape de tot, critica marketingului din dezbaterea publică – spațiul este plin de auto-laudații,. campanii de fidelizare, articole plătite cu sau fără (P).