Ce ai în farfurie este ceea ce ești, faci, sau crezi în materie de alimentație? Dar ce facem cu comensalitatea? Unul din pariurile încă necâștigate – lupta va dura ani la rând – este acela al creării unei relații foarte bune, între restauratori și consumatori, într-o economie de piață dominată de pandemie (acum), de tariful oarecum scăzut al serviciilor de alimentație publică de masă (în vremuri normale, rețelele fast-food), de lipsa unei culturi a convivialității cu care s-a ieșit din socialism. Pentru că imaginea cu peștele la tigaie arată că într-un an dificil pentru micii restauratori, în care ei au militat pentru strângerea relației cu consumatorii, pentru home delivery, totuși. Ei nu pot dizloca foarte multe familii, care, din cel puțin un punct de vedere, gătesc acasă pe modul heavy-rotation, nu au comandat niciodată sau extraorindar de rar home-delivery, și cu care în anii anteriori nu au creat o relație apropiată. Teoretic, la momentul și pe parcursul crizei, un bistrou cu hrană artizanală ar fi trebuit să se bazeze pe o masă critică de câteva sute? mii de clienți? cunoscuți ai casei, care să comande și pe timpul pandemiei, mîncare acasă. Competiția este acerbă și aceasta este o speculație pur teoretică. Nici nume renumite din occident, SUA (Dan Barber) nu au reușit, deși aveau popularitate. Revin totuși la relația preparator-restaurator artizanal. Este nevoie de o nouă filosofie, care este practicată deja prin unele locuri în România, a relației dintre bistrou și consumator. Pentru a fi o relație apropiată, care să nu fie bazată pe clișeele false ale corporatismului HORECA, care clamează iubirea clientului, dar nu are față umană atunci când ești la masă. În bistrou. Numai așa durează și la bine și la greu. PS. Poate părea nedrept să pui greutatea doar pe una din părțile participante la relație. Nu? #eatlocal #theydeliver #supportlocalbusiness