Marketing, PR, comunicare de criză & mesaj, alimente. Câteva puncte de vedere, vă rog să le considerați împreună. UNU. Pe de o parte reacție exagerată. Chiar credea cineva că a scăzut (ar fi scăzut) consumul de pâine în cele 72 de ore care au urmat răspândirii informației despre studiul privind pâinea? Puțin cam exagerat să aperi (ROMPAN) industria de panificație într-o situație când românii mănâncă multă pâine și mai ales de bună calitate (sic!). DOI. Pe de altă parte, ROMPAN a folosit contextul pentru a lansa un mesaj despre credibilitatea industriei. Un așa context care îți este creat din întâmplare, este un cadou nesperat. TREI. Despre mesaj, ca de obicei, este combativ și războinic, putea fi mai pozitiv. PATRU. La sursă, dacă am reținut bine, cercetătorii au precizat că nu este validat. CINCI. Din martie încoace cam așa procedează mulți cercetători, și de la case mai mari, au publicat și au retras. Dar suntem întrun context fluid, alterat. ȘASE. Este nevoie de consumatori raționali de informație, care să pună la îndoială sursa, credibilitatea, contextul, etc. Am consumat informația la momentul 0 de la o emisiune radio a Radio România Cultural. Prezentarea era cam superificială și panicardă. Dar dacă ascultai cu atenție povestea, studiul vorbea despre cât rezistă virusul pe plastic sau pe pâine. Este ca la tartinele studiate de cercetătorii britanici, după ce cad cu fața unsă pe podea, ai câteva secunde bune ca să le ridici și totul să fie ok. Așa și cu chestia asta, o fi rămânând în viață virusul, nu știu, 15 minute (?), pe plastic, dar după aia moare. Adică care ar fi probabilitatea ca la 10 ore după ce a pleca de la fabrică și a ajuns la raft, virusul să mai fie vioi pe pungă? 0. Și ne întoarcem la basics. Să ne spălăm pe mâini!

Link articol RO Aliment https://bit.ly/36Cr6az