Am alunecat un pic, intenționat, din domeniul mărcilor și indicațiilor geografice, spre mărcile politice. Pasiunea, bat-o vina.

Vă propun o reflecție. Ce are de-a face o campanie electorală cu mărcile înregistrate? Din panoplia marketing-ului (în acest caz, politic), nu trebuie să lipsească know-how-ul despre proprietatea intelectuală.

Zicea Shakespeare, mai precis domnul Romeo Montague: “What’s in a name? that which we call a rose // By any other name would smell as sweet.”

Dar ce facem dacă notorietatea este obținută pe durata a 4 ani pe baza finanțărilor din bani publici? În cursul campaniei electorale s-a creat o dispută pe marca înregistrată de Primăria sectorului 4, și folosită de-a lungul și de-a latul sectorului pe toți stâlpii, pe toate stațiile de transport în comun, pe toate punctele de colectare și reciclare a deșeurilor.

Ce avem aici – vezi mai jos? Titularul este Primăria Sector 4 (executivul). Ce s-a întâmplat? Organul legislativ, Consiliul local al secorului 4 a dispus cu 1 săptămână înainte de finalul campaniei, ca marca – vezi mai jos, să fie folosită de orice partid, dar în practică doar de candidatul în funcție, al PSD (timpul era prea scurt pentru a fi inclusă pe toate materialele publicitare ale celorlalți candidați).

Dacă titularul este organul executiv, poate dispune legislativul să “ia” marca de la titular, deținătorul legal (contextul fiind legislația privind mărcile, etc.) și să o dea spre folosință, chipurile oricărui partid, pe baza unei decizii de CL, fără niciun criteriu de atribuire? Sau marca nu trebuia “atinsă” și nu trebuia inclusă în procesul politic, pentru că este a Sectorului 4, deci a tuturor (imobilizare necorporală, activ), nu a unui partid sau candidat?