Este subvenția, în agricultură, singurul driver al competitivității? Este într-adevăr agricultura românească o agricultură incapabilă de progres calitativ, de exemplu să renunțe treptat la pesticide și riscă să rămână în urmă? Două luări de poziție recente, una de la dl. Cătălin Lența, cealaltă de la doamna Carmen Avram, europarlamentar, m-au îndemnat șă am un punct de vedere.

Cele două declanșatoare sunt: Profit.ro, Cătălin Lența, De cerut, știm să cerem. Dar ne ascultă cineva? și Carmen-Gabriela Avram, Europa se pregătește să-și hrănească doar elitele

După ce lecturați opiniile celor doi, mai jos, găsiți opiniile mele. Ele au fost publicate în comentariul la articolul lui Cătălin Lența dar redacția a desființat rubrica de comentarii.

“Fermierii din România nu sunt nicidecum egali cu aceia din Vestul Uniunii Europene.” ar putea fi rescris, astfel? “Fermierii din România nu au reușit în 30 de ani și cu subvenții de circa 16-17 miliarde de euro (de la aderare?, corect? la un loc pilonul I și II, fără SAPARD) să îi ajungă din urmă pe aceia din Vestul Uniunii Europene.”

Este nevoie să discutăm despre aspectele pe care le-ați sesizat pentru că în fond este vorba de bani publici (ai noștri, ai celorlalți europeni) și de politici europene (adoptate de cele 28 de state membre). Și consumatorii sunt interesați despre cum este produsă hrana.

Categoria “fermieri” acoperă o prea mare diversitate de forme de agricultură, despre ce fermieri este vorba, există criterii de clasificare a lor, trebuie rafinați. Unii au probleme specifice, alte probleme sunt generale. Mai mult, unii fermieri au mai mare putere financiară alții mai puțină, pe cine ajutăm din bani publici?

Încă din 2009. Despre pesticide, acesta nu este un subiect nou. Este corect să spunem celor interesați că încă din 2009 Uniunea Europeană are un cadru legal foarte complex, privitor la utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor. Este deci vorba de o problemă care de peste 11 ani este adresată de statele membre ale UE. Procesul de reducere a pesticidelor a început acum 11 ani. Ce credeau fermierii români la care vă referiți, că “pot sări din tren”, ca să scape?

Tot despre pesticide, cred că trebuie evidențiat că este vorba de un grup de interese (este normal să fie), marile companii globale furnizoare de inputuri împreună cu fermierii români, și probabil din alte țări europene. Piața pesticidelor se restrânge, pas cu pas și nu este convenabil.

Ținând cont de cadrul european, creat în 2009, putem specula, că se discută despre folosirea sustenabilă a pesticidelor, încă de prin 1999, poate mai devreme? Ce au făcut decidenții politici, ce au făcut femierii români, ce a făcut cercetarea românească? Ne-am trezit dintr-odată că avem o problemă? Și chiar vina nu este a nimănui? Prognoza se învață pe ici, pe colo prin școlile românești de studii economice, pe la MBA, poate și pe la doctorate.

În ce privește subvenția, aceasta are și un caracter distorsionant, și dacă este vorba de bani publici, trebuie să ne gândim dacă sunt bine cheltuiți. Pentru că într-o anumită măsură se face agricultură și în funcție de ce subvenție se acordă. Poate fi corect din punctul de vedere al celor ce iau subvenția, dar depinde ce obții. Unchiul meu Traian, țăran, cu ani în urmă, era trist și supărat că se dă subvenție unora care seamană și ară prost, mai prost ca pe vremea comunismului. El a fost un foarte bun mecanic agricol. Ce să îi fi spus, da, avea dreptate, la acea vreme, de ce nu este corelată subvenția cu calitatea lucrărilor agricole?

Subvenția nu este un instrument de progres, ci unul ajutător. Smart agriculture? Productivitate se obține prin conlucrarea cu cercetarea științtifică (da, și din România), prin investiții în noi tehnologii, în robotică, în utilizarea inteligentă a resurselor. Nu am auzit pe niciunul dintre cei ce generic sunt numiti fermieri, vorbind în limbajul Orizont 2020.

Cine este de vină că nu mai spunem și lucrurilor pe nume? Consultanța agricolă, nu pentru finanțări, ci pentru adaptarea la viitor, este public disponibilă 0 (zero). Este nevoie de acces la cunoaștere, de sisteme de informare privind cunoașterea agricolă (din 2006 România trebuia să creeze un sistem public solid de consultanță agricolă, el a fost desființat sau reformat dar foarte slab la direcțiile agricole județene).

Aveți dreptate că o parte din fermierii români sunt pierduți. Pe de o parte pentru că sunt blocați la subvenție, și nu reușesc să depășească această viziune. Pe de altă parte, pentru că le facem rău, că nu le atragem atenția asupra viitorului, la aceasta contribuind și politicienii care îi mențin în acea capcană a prezentului.

Trebuie spus și că mâncarea este ieftină, să zicem (deși statistica spune că sunt mulți români azi, ce nu au acces la carne, constant), pentru că externalizează costuri. Fertilizanții sunt folosiți pentru că solul este stors de resurse, pentru că se caută productivitate cu orice preț, pentru că prin irigații solul este spălat de nutrienți. Iar în mare parte din țară, vedeți informații recente, apa nu mai este bună de băut. Este plină de nitriți și nitrați. Pentru că este o resursă comună, apa freatică, nimeni nu răspunde. Nici cei care folosesc fertilizatori, nici furnizorii de inputuri, nici cei care nu asigură condițiile necesare ca urina și gunoiul de grajd să nu polueze, plus wc-urile uscate. Da, ne plîngem că vor crește costurile, normal pentru au externalizat problemele, dar poluatorul plătește? Nu, cere subvenție la hectar. Dacă greșesc, vă rog corectați.

Comisia Europeană a pus pe masă recent două comunicări, una privind biodiversitatea, cealaltă privind agricultura. Este pentru prima oară că este pusă în relația agricultura cu mediul. cuvăntul cheie este “agroecologie”. Chiar cred fermierii români la care vă referiți dvs. că nu vor trebui să se adapteze, să se schimbe? Păcat, atunci. Doar să menționez risipa alimentară, pe tot lanțul, inclusiv pe câmp, la transport, etc. Plus mâncarea care se aruncă. Normal că este ieftin dacă altcineva plătește gropile de deșeuri menajere neconforme cu 30% mâncare. Dacă mâncarea este ieftină este aruncată la gunoi.

Cam asta a fost, v-a plăcut?

Legislație UE privind pesticidele

Directive 2009/128/EC on the sustainable use of pesticides (the SUD), Regulation (EC) No 1107/2009, Regulation (EC) No 396/2005, Regulation (EU) 2017/6255 and Regulation (EC) No 1185/2009