Slow Food
Slow Food

Ești pregătit de fair trade, cunoști ce este trade fair (a.k.a. comerț echitabil)? Am numit modelul acesta, odată, lanț alimentar etic. Mișcarea Slow Food (creată în 1989) militează și ea pentru o anumită etică în relația dintre producători-mici fermieri, și consumatori, care să valorizeze patrimoniul alimentar identitar. Prin sloganul “Good, clean and fair!” care înseamnă “Bun, curat preparat și răsplătit corect” (încă îi mai caut o traducere corectă), proiectele Slow Food au ca obiectiv și ca produsul alimentar realizat artizanal, să fie plătit corect.

Problema repartizării corecte a beneficiilor de-a lungul lanțului alimentar (sau economic) este destul de veche, se discută de ea de foarte mult timp. Globalismul, adică o funcționare a societăților moderne, pe baza economiei de piață și a barierelor netarifare între economii naționale, a făcut posibil ca la un capăt originar al lanțului inputurile să plătite foarte ieftin, deci și produsul rezultat să fie ieftin, dar la celălalt capăt el să fie vândut uneori foarte scump sau vândut foarte ieftin. În ambele situații vinovații de serviciu sunt corporațiile multinaționale, care fie câștigă din volume, fie câștigă din marketing.

Despre etica consumerismului se discută când avem de-a face cu chestiunea uleiului de palmier (cererea occidentală de astfel de produs determină despăduririm, pentru creșterea palmierilor și pierderea de biodiversitate, prin intervenția umană în ecosistem), cafea, banane, haine produse pentru (un exemplu îmi vine în minte, H&M), cultivarea bumbacului (pentru confecții), o cultură care necesită foarte multă apă (și consumă imens din pânzele freatife, evacuând în mediu ape cu substanțe chimice), etc.

Viața noastră, chiar se bazează pe acest dezechilbru (sau inechitate), și beneficiem de acest imbalance. Asta se vede la coșul de cumpărături, pentru că multe din fructele și legumele la care avem acces, sunt uneori – deși aduse de la distanță – la fel de ieftine precum cele de la 4-500 de km distanță. Sau constatăm că sunt confecții atât de ieftine încât ne schimbăm parte din garderobă, anual.

Banana Fair Trade
Banana Fair Trade

Se consideră că, pe de o parte unele produse sunt ieftine, pentru că corporațiile au o putere foarte mare, sunt cei care organizează piața și pun presiune pe producători, micii fermieri, ținând prețurile scăzute în etapele inițiale pentru că tu să le cumperi ieftine. Pe de altă parte se ajunge ca unele produse să fie vândute scump la destinație, și în acest fel mânâ de lucru de la origine este plătită infim (poate ați citit despre sweatshop-uri? sau despre unitățile de producție din Bangladesh, de acum câțiva ani, ce s-au prăbușit și au cauzat zeci de victime, ce lucrau pentru companii occidentale).

Prin prisma conceptului fair trade se susține că o astfel de organizare dezavantajează micii producători/muncitorii, iar consumatorii din țările occidentale/dezvoltate ar trebui să își dezvolte o conștiință etică și să consume produse ce provin din lanțuri de producție (alimentare sau non-alimentare) organizate pe model fair trade. „Comerțul Echitabil („Fair Trade”) este probabil cea mai dinamică dintre multele mișcări și inițiative ce s-au dezvoltat ca răspuns la efectele negative ale globalizării.

Dintr-o altă pespectivă, cea a raporturilor inegale (UTP – unfair trading practices) de forțe dintre micii fermieri și alți actori din lanț alimentar (marii retaileri), la nivelul Uniunii Europene s-a adoptat deja o legislație care are ca scop crearea unor mecanisme care să permită cooperarea și combaterea dezechilibrelor pe lanț.

Ce este de făcut? Pentru că aplicarea unor modele de echitate la nivel global, ar însemna costuri enorme de organizare și planificare, greu de suportat economic dar și greu de impus politic (ar însemna intervenționism, birocrație și planificare, încălcarea suveranității naționale) s-a ajuns la soluții de piață experimentale, unele funcționează.

În România s-a încercat și se practică anumite modele etice de producție. Din punct de vedere istoric, CRIES (in Timișoara, o echipă condusă de Mihaela Vețan, Sergiu Florean, cărora li s-a alăturat Oana Năsui pentru Trade Fair, Live Fair) este un pioner, de peste o decadă, în a pune în practică ASAT, un model de agricultură de tip CSA – community supported agriculture. Legumicultorii sunt contractați, în avans, de către consumatori, pentru a produce legume și fructe și pentru a primi un preț corect pentru produsele lor.

Pentru anumite produse, organizații, antreprenori, și-au unit forțele pentru a testa și pune la punct modele de business etic, la nivel local, național, internațional, în care beneficiile economice să fie repartizate echitabil. Au fost create lanțuri de valoare în care relațiile între părțile participante sunt mult mai echilibrate, iar prețul plătit la origine este mutual agreat, iar produsul în final este conceptualizat ca provenind din fair trade și vândut ca fiind Fair Trade, consumatorului responsabil din țările devoltate.

În România produsele din comerț echitabil nu sunt vîndute grupat, nu sunt o categorie de merchandising. Două sunt locurile unde le puteți savura: cafeneaua Reciproc în Timișoara (https://www.facebook.com/lareciproc) sau la un bistrou ieșean, Cuib (https://www.facebook.com/laCUIB/).

Inevitabil, un produs Fair Trade costă mai mult, în măsura în care micii producători, la origine, primesc mai mulți bani. În competiția cu produse similare, teoretic nesubstituibile, unul provenit din fair trade are un preț pe care cineva trebuie să îl plăteascî, și acesta este consumatorul.

Fair Trade
Fair Trade

Dar cum este un consumator asigurat că un produs este fair trade și nu o fraudă? Prin etichetarea produselor în cauză. Este vorba de ceea se numește în limbaj tehnic, certificare. Produsele poartă o etichetă Fairtrade, atribuită de organizatorii lanțului, care certifică că este rezultatul unui lanț de producție etic.

Produsele care au certificarea Fairtrade (Comerț Echitabil) respectă 10 principii: crearea de oportunități pentru producătorii dezavantajați; transparență & responsabilitate; practici comerciale echitabile; salarii corecte; combaterea muncii copiilor și a muncii forțate; nediscriminare, egalitate de gen, împuternicirea economică a femeii și libertate de asociere; condiții de muncă bune; consolidarea capacității proprii; promovarea unui comerț echitabil; respect pentru mediu.

De aceea, când mergeți la cumpărături, căutați să aflați care sunt produsele fair trade.

Care sunt cifrele la care s-a ajuns? “Fairtrade sprijină producătorii din 60 de țări și este vândut în 70, reprezentând 2849 organizații de afaceri certificate Produsele Fair Trade pot fi alimentare, precum banane, cafea, ciocolată, ceai, dar și nealimentare, cum ar fi  haine, flori sau aur și se pare că nu le poți ignora: comerțul echitabil are o creștere a pieței de aproximativ 20% anual în Europa începând cu anul 2000 și are, de exemplu, o pondere de 47% în segmentul vânzării de banane. “

Pentru extinderea acestui mod etic de producție și consumarea lui de către tot mai mulți, este nevoie de promovarea conceptului, explicarea lui. Un consumator responsabil și avizat poate înțelege și este dispus să plătească mai mult. În acest sens organizațiile CRIES și Mai Bine sunt parteneri în proiectul Trade Fair, Live Fair, implementat în 18 țări din Europa, cu co-finanțare din partea Uniunii Europene, în perioada 2017-2021. Proiectul urmărește promovarea la nivel european a unor politici favorabile dezvoltării durabile, cu accent asupra tematicii de consum și producție durabilă.

Cele două organizații au primit finanțare pentru organizarea unor sesiuni de formare pe tema comerțului echitabil (Fair Trade) pentru un număr de 150 de persoane; organizarea la Timișoara și Iași a unor evenimente de conștientizare publică, inclusiv Ziua Mondială a Comerțului Echitabil; informarea parlamentarilor români din Parlamentul Europei cu privire la activitatea Grupului de lucru pe tema Comerțului Echitabil.

Când ești la cumpărături, votează cu buzunarul și susține mișcarea Fairtrade (Comerț echitabil) achiziționând produse certificate Fairtrade. Poți contribui la un nivel de trai mai ridicat la țăranilor, micilor fermieri, de la capătul cel mai îndepărtat al lanțului.