„Flori sălbatice din România. O istorie uitată” Ce oferă gastronomiei, aceste multiple perspective asupa florei sălbatice din România, într-o expoziție curatoriată de Irina Neacșu (Societatea Română a Artiștilor Botaniști), în aceste zile la Muzeul Național de Artă, la București? Mai multe dovezi artistice dar și istorice, care devin argumente necesare dezbaterii curente despre regăsirea patrimoniului imaterial-culinar, românesc, prin ingrediente, plante locale.

Expoziția oferă un unghi de privire dinspre botanică, pentru a argumenta cu și mai multă tărie, bogata biodiversitate pe care o are România în curtea sa, însă toată demonstrația culturală de la MNAR, ne face să nu uităm că bucătăria românească nu are la bază nici Vegeta, nici Knorr. Ci plante sălbatice, din flora spontană. Ba chiar flori folosite la gătit.

Perspectivele oferite de expoziție sunt multiple. Clasice, prin pictori români de renume. Prin lucrări grafice din lada de zestre a Grădinii Botanice „D. Brândza” din București.

Perspectivele artistice sunt câteva din renumitele picturi clasice ale unor artiști pictori români (Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian) care au fixat memorabil, în culori, flori din România.

O perspectivă aparte este aceea propusă, în această expoziție, de o „rasă” specială, artiștii botaniști. În ei și ele s-au reunit oamenii de știință-naturaliști, cu graficienii. Ei, artișii botaniști, sunt cei care susțin, cu lucrări îndelung meșteșugite, coloana vertebrală a expoziției. Fie că ne vin din trecut, precum italianca naturalizată în România, Angiolina Santocono, care a lucrat ani la rând grafică, ilustrând plante din flora României, trăind, muncind și crescând copii, la București. Avem și perspectivele contemporane ale altor artiști, precum Laura Silburn și Irina Neacșu (o britanică din Cornwall și o româncă).

Am descoperit anul trecut lucrările Angiolinei Santocono, la Muzeul Grădinii Botanice din București, după o întâlnire cu Mona Petre, curatorul Grădinii Istorice și autorul proiectului editorial Ierburi Uitate. În toată acea organizare muzeală, o călătorie în trecut, de la fondare până în prezent, de-alungul unui parcurs botanic despre care până la urmă, nu rămâi cu cunoaștere, ci cu multă emoție, am remarcat lucările Angiolinei. Reproduceri fine, delicate, impresionante ale unor plante din România. Lucrări de o asemenea finețe, ca aceea a muncii bijutierilor care prelucrează diamante.

Și piesa de rezistență a expoziției, prezentată de John Akeroyd, lucrarea monument artistic-cultural și științiific, este Transylvania Florilegium, un Jurasic Park livresc al faunei transilvane, un obstacol despre care am putea spune că este un David în fața acelui Goliat cu multe fețe, fără simțire care distruge natura. Lucrarea a fost realizată de un grup de artiști botaniști ce au lucrat temeinic, câteva luni, în zona Târnavelor, pentru a identifica, fotografia, studia, desena și imortaliza plante din România, sub îndrumarea botanistului John Akeyrod. Costul operațiunii, finanțate de Alteța Sa Regală, Prințul Charles of Wales? 15.000 lire sterline.

Proiectul a fost susținut de BASF, un cuvânt înainte corect exprimat de Adela Bradu, în numele companiei, care a punctat importanța relației dintre agricultură și biodiversitate, cu accent pe sustenabilitate. Au contribuit Fundația ADEPT, cel mai important stakeholder din zona Târnavelor, proiectul Ierburi Uitate, MNAR și tânăra societate artistică, pusă pe picioare de Irina Neacșu, pentru a da o identitate unei meserii în re-afirmare.

Câteva imagini, din regia proprie.