Scuze pentru titlul jurnalistic, simplificator, sunt mai multe feluri de vinuri, nu? Se discută foarte multe despre vinuri. Într-un articol atât de scurt nu este posibilă decât o preluare a unor aspecte particulare. De ceva vreme se dezbate despre cultura și educația pentru consumul de vin de calitate, despre cine ar trebuie să facă asta și în ce masură, podgorenii? Și se arată cu degetul la cei ca se comportă ca niște braconieri în domeniul, capturând consumatorii cu vin prost, la PET. Micii antreprenori se apără. Cert este că dezbaterea este aprinsă și frustrările pe măsură. Așteptările sunt mari, lumea crede în vinul românesc și nu mai are răbdare să vadă „capătul tunelului”: vinul românesc, încoronat. Notă: sunt un consumator parțial informat, și merită să fiu corectat.

O căutare documentară m-a dus în situl MADR aici la secțiunea dedicată viticulturii. Orice tabel ne arată în dinamică niște evoluții sau o structurare interesantă. Dacă urmăriți coloana vinuri cu denumire de origine controlată și vinuri cu indicație geografică, cu alte cuvinte vinuri care au legătura cu teritoriul, față de cele fără DOC și IG, vedeți o caracteristică culturală interesantă.

  1. Singura regiunea viticolă puternic legată de teritoriu este Podișul Transilvaniei într-un raport de 3 la 1, vin de calitate versus vin from nowhere.
  2. Vinurile from nowhere depășesc pe cele DOC și IG, trist?
  3. Prețul de achiziție mediu al strugurilor de vin pe țară este cam 1,64 lei/kg. Dacă la unele vinuri înțelegi diferența de preț, la altele săritura pâna la de 40 de lei, stical de treisferturi, ar trebui neapărat să însemne super calitate. Și este sau nu?

VIN

CVIN1