Eram în trafic în București și fiind eu așa în coadă, la volanul autoturismului, pe latura cu spitalul Colțea, pe banda I, nu m-am abținut și am privit, așa cum ne sfătuiește mereu, prin oraș, un anonim, spre cer. Privirea spre spațiul deasupra noastră ne arată o realitate care ne scapă adesea. Așa cum, ia gândiți-vă, dacă am răsturna balanța, am putea considera că oceanele sunt de fapt Pământul și natura adevărată. Și noi suntem de fapt cei ce trăim dedesubt. Dar această răsturnare paradigmatică va mai avea nevoie de timp, pentru a fi înțeleasă. Iată, în afara contextului cu care v-am obișnuit, doi tineri, cocoțați dramatic și energetic, pe un pervaz de apartament, la primele ore ale dimineții, într-o scenă tandră, deasupra vacarmului orașului. Dreptul de autor pentru imagine, mi-l mențin.