“Jeana nu e moartă, Jeana se transformă!” Nu este o glumă, ci o vulgarizare (fără scop depreciativ) pentru a înțelegere un nou concept de politică europeană. Să punem punctul pe I* așadar : “Închiderea buclei: Comisia adoptă un nou pachet ambițios de măsuri privind economia circulară pentru stimularea competitivității, crearea de locuri de muncă și generarea unei creșteri durabile”. România nu este încă parte importantă a jocului economiei circulare, dar poate să fie și va fi. Astăzi, 10 decembrie 2015, la Luxemburg, încep să se țeasă firele unei plase de oportunități care pun jaloanele unei viitoare nișe de dezvoltare a economiilor europene. “Financing the Circular Economy” . Este vorba de o conferință pentru inițiați, un fel de conclav Bilderberg, păstrând proporțiile, care va planta semințele unor modele de finanțare, pentru un mod nou, inovativ, de a face produse și de a livra servicii. Este vorba de economia circulară, un concept care a fost pus pe agenda Uniunii Europene în anul 2014 de către comisia Barroso, ca urmare a unor procese de reflecție, a presiunii unor grupuri de interese atât din societatea civilă cât și din partea antreprenoriatului european. Postulat și teoretizat de ceva timp în spațiul dezbaterilor globale, economia circulară înseamnă, ca să simplificăm, cei 3 R ai vetustei economii socialiste: reciclare-refolosire-recondiționare. Principiile fondatoare ale economiei circulare sunt, preluate din sursele publice*: deșeul este hrană, diversitatea înseamnă putere, energia vine din resurse regenerabile, sistemele nu sunt liniare ci circulare. Toate aceste principii sunt opuse celor ce fac parte în viața noastră de zi cu zi: deșeul este gunoi și nu ne interesează sfârșitul său, uniformitatea și similaritatea înseamnă eficiență și competitivitate, energia este doar din petrol, gaze și cărbune, iar sistemele sunt gândite doar să producă, să plaseze în consum și să reia ciclul de la capăt cu alte resurse. Dar planeta are resurse finite de materii prime în timp ce omenirea este o resursă infinită ce crește ca dimensiune și amploare. Este momentul să descriu aici un mini-subsistem al economiei circulare. În viitor nu veți cumpăra frigiderul ci îl veți lua în leasing, producătorul și viitorul utilizator vor conlucra pentru a crea și a susține un sistem închis pentru acest bun de consum. Probabil că materiile prime folosite vor trebuie să fie procurate, din ce în ce mai progresiv, din reciclare. Poate că minele de exploatare a metalelor rare vor fi înlocuite de minele de exploatare a gropilor de gunoi. Iar gazul natural va fi de fapt biogaz care se va produce din deșeurile alimentare tot de la groapa de gunoi. Iar produsele alimentare realizate de industrie vor trebui să își scadă termenul de întrebuințare pentru a fi cumpărate cât mai proaspete, ca să nu stea prea mult la raft, consumând prea multă energie pentru refrigerare. Poate lanțurile alimentare vor deveni din ce în ce mai scurte? În ce privește biogazul, nu este o chestie ce ține de viitorul prea îndepărtat. Un oraș american și-a creat propriul sistem de prelucrare a gazului necesar consumului urban, extras exclusiv de la groapa de gunoi.

Iar ca ilustrare a ceea ce ar putea însemna neglijarea faptului că planeta are resurse finite, este filmul inspirat din literatura SF, “Soylent Green”*. O poveste cu final horror despre cum cineva descoperă, într-un viitor relativ îndepărtat, că materia verde și neplăcută, folosită ca hrană proteică de către pâmănteni în anul 2022, este rezultatul procesării cadavrelor umane, repuse parțial în circulație. Cum bine cânta Mihai Mărgineanu, “Jeana nu e moartă, Jeana se transformă!” Lăsând grotescul și coșmarul deoparte, să punem speranța în prim plan, și anume căutarea de soluții pentru civilizația umană, ca aceasta să poată funcționa și exista și mai departe.

La Luxemburg, veți vedea în lista de speakeri*, sunt deocamdată reprezentanți ai economiilor avansate, nu întâmplător pentru că, exact despre asta este vorba, sunt economii avansate. România are o strategie națională de competitivitate, un Acord de Parteneriat care include inovația ca factor de evoluție societală, iar o parte a opiniei publice se plânge de mai mult timp că economia românească este o economie care vinde prea multă materie primă și nu vinde inteligență, inovație, creativitate. Este timpul ca în acest ciclu european de programare 2014-2020, în timp ce suntem parte a unei economii globale care înțelege prin competitivitate aproape exclusiv producție de masă, să punem și noi piciorul în prag, să intrăm în jocul inovației, al creativității. Go on creative! Go on Romania!

  • Comunicat de presă: “Închiderea buclei: Comisia adoptă un nou pachet ambițios de măsuri privind economia circulară pentru stimularea competitivității, crearea de locuri de muncă și generarea unei creșteri durabile” AICI
  • Speakeri Innovative Enterprise conference “Financing the circular economy” AICI
  • Despre economia circulară AICI
  • Soylent Green AICI
  • Dintre acțiunile propuse de Comisia Europeană, citat de AICI:

– o finanțare de peste 650 de milioane EUR din cadrul programului Orizont 2020 și 5,5 miliarde EUR din fondurile structurale;
– acțiuni de reducere a deșeurilor alimentare, inclusiv o metodologie comună de măsurare, îmbunătățirea marcării datei și instrumente care să permită îndeplinirea obiectivului de dezvoltare durabilă referitor la reducerea la jumătate a deșeurilor alimentare până în 2030;
– elaborarea unor standarde de calitate pentru materiile prime secundare în vederea creșterii încrederii operatorilor în piața unică;
– măsuri în cadrul planului de lucru privind proiectarea ecologică pentru perioada 2015-2017, în scopul de a promova posibilitatea de reparare, durabilitatea și potențialul de reciclare ale produselor, în plus față de eficiența energetică;
– revizuirea Regulamentului privind îngrășămintele, în scopul de a facilita recunoașterea pe piața unică a îngrășămintelor organice și a celor pe bază de deșeuri și de a sprijini rolul bionutrienților;
– o strategie privind materiale plastice în economia circulară, care abordează aspecte precum potențialul de reciclare, biodegradabilitatea, prezența substanțelor periculoase în materialele plastice, precum și ținta de reducere semnificativă a deșeurilor marine, astfel cum a fost stabilită în cadrul Obiectivelor de dezvoltare durabilă;