Consumer Champion este un program de creștere a capacității organizațiilor de consumatori din Europa de a apăra drepturile celor în cauză. Față de cine? Față, de exemplu, industria alimentară și acei operatori parte din ea, care se folosesc de denumiri comune pentru a ascunde produse pline de ingrediente artificiale. Vizitați situl programului și poate vi se va trezi interesul pentru a trece de la starea de consumator “pasiv” la cea de consumator “activ”.

Este normal ca o economie bazată pe consum (pe ce altceva s-ar putea baza, nu?) să nască și consumatori captivi, și consumatori reactivi, dar și organizații de apărare a drepturilor consumatorilor. Uauu, ce este asta? Cei ce sunt mai libertarieni din fire și au un mod de viață self-assertive, vor spune, în sinea lor, că trebuie să știi ce cumperi, să fii selectiv, să citești etichete. Și cine cumpără produse, în domeniul pe care îl acoperim, de proastă calitate, își asumă riscurile lipsei de educație, a neștiinței. Dar dacă o parte din consumatori nu au educația necesară? Aici ar trebui să intervină instituțiile publice care au forța organizațională și resursele necesare să elimine șarlatanii care vând iluzii alimentare.

Ralph Nader is still punching companies where it hurts

Biography of Ralph Nader

Uniunea Europeană trebuie să fie o uniune și a consumatorilor. Avem, cel puțin în teorie dacă nu și în practică, câteva libertăți fundamentale necesare afacerilor și consumatorilor. Puțini știu că mișcarea de protecție a consumatorilor a pornit din SUA, în anii ’70. Subiectul principal de campanie al unuia din concurenții independenți, Ralph Nader, a fost apărarea consumatorilor, ca atitudine de luptă democratică împotriva capitalismului avid  de profit. Simplific puțin, dar Nader a contribuit critic de-a lungul anilor la dezvoltarea culturii responsabilității corporatiste sau CSR cum se mai numește.