Prietenii te ajută dacă te critică și te laudă, când trebuie. Grafica folosită de MADR este de fapt o expresia unei gândiri deziderative. Cele patru simboluri de atestare și certificare voluntară în domeniul alimentar, nu sunt reprezentate corespunzător, prin produse alimentare, în cadrul evenimentului. Nu este Salamul de Sibiu IGP, nu este scrumbia de Dunăre afumată IGP, nu este telemeaua de Ibănești DOP, etc. Sau cel puțin din cele 41 de imagini nu se vede așa ceva .

Recomandarea mea, voi cu experiența: vizitați, dacă sunteți din București, evenimentul cu dedicație organizat la MADR. El corespunde unei propuneri mai vechi de-ale mele (nu sunt paranoic), ca produsele cu indicație geografică să fie promovate de Ziua Națională (dar în străinătate, la recepții) ȘI ca la MADR, în astfel de evenimente să fie prezentate doar acele produse care sunt certificate, atestate, etc. ca să se vadă rezultatul politicii publice a ministerului în ce privește sectorul alimentar. Vedeți în pagina MADR mai multe imagini de la eveniment (felicitări pentru transparență). Apoi continui desfacere firului în patru.

LINK

De mai mulți ani, de prin 2011? 2012? la MADR se organizează o piață, în curtea ministerului. S-au tot încercat diverse formule în curtea ministerului – (a) o agregare de oferte alimentare complementare din care unele era produse cu atestat tradițional (brânzeturi, produse din carne, dulcețuri și miere, panificație, legume și fructe); (b) același concept dar cu o oarecare poziționare regională; (c) o accentuare a reprezentării produselor cu indicație geografică, adăugată conceptului de la punctul (a), în două ediții care însă nu au oferit o imagine cuprinzătoare – ba chiar de la a doua ediție de acel tip (c), Salamul de Sibiu IGP s-a retras. Ediția de târg despre care vorbim azi (vedeți antetul) pare mai orientată spre tot ceea ce înseamnă atestare și certificare de produse alimentare, în mare măsură mândria echipei D.G.P.I.A.C. Așadar o continuă căutare de sens, pe parcursul a 7 ani, fără cap și fără coadă. Pentru că nu este definit scopul evenimentului.

Ministrul a plecat, trăiască ministrul! Dacă parcurgeși galeria de imagini, așa cum cunosc eu procesul de peste 10 ani, de fapt evenimentul era în schemă spre a fi organizat, pe același tipic. Momente festive – ca și anul trecut, de înmânare a unor documente de atestare/certificare, doar șefii s-au schimbat.

Continuă așadar, manifest, această lipsă de viziune pusă în practică de echipa de organizare. Târgul este un instrument, dar așa cum este organizat, pare un scop în sine. Greșit. Ar trebui să aflăm de la MADR niște răspunsuri. Care este proiectul? Care este scopul lui? Ce obiective sunt îndeplinite pentru a atinge scopul? Ce probleme rezolvă folosirea unui instrument de tip târg de produse? Ce alte activități se desfășoară în corelare cu aceasta? Care sunt indicatorii prin care se măsoară realizarea obiectivelor? Se face o analiză ulterioară acestui tip de proiect, pentru a se vede eficiența sa? Etc.

O să spuneți că probabil se întâmplă. Am rezerve, ținând cont de felul cum a fost organizat în anii trecuți, de viziunea limitată, pe care am constatat-o la crearea și folosirea instrumentului de tip târg.

Ce lipsește sau care sunt deficiențele?

(1) Restrângerea la execuția de tip instrument, poartă în sine pe termen mediu și lung, atracția propagandei politice. Întotdeauna o parte din corpul de funcționari se va folosi de acest status quo (avem un târg, ce facem cu el?) pentru a oferi vizibilitate sieși și șefilor, ori de câte ori sunt schimbați aceștia. Cine ar refuza așa ceva, cu ceva televiziuni mobilizate? Mesajul actualului ministru, față de acest moment, legat de activitatea ministerului în domeniu este mai puțin colorat decât al predecesorului său, mai puțin împănat cu patriotisme etnice.

(2) Antreprenorii care participă, într-un fel, sunt parte a acestei bule. Care sunt interesele lor? Să vândă produse, pe unii nu îi interesează să păstreze patrimoniu culinar în sens cultural. Să răspundă frumos și corespunzător apelurilor ministerului la participarea la târg – deși evenimentul nu este anunțat cu cel puțin 6 luni înainte iar dreptul de a spune NU nu prea există. Într-un fel să sponsorizeze, prin prezența lor, organizarea târgului, ca să dea bine la public și să se valideze activitatea din minister. Păi, da, validarea și autovalidarea. Self-gratification. Un pic de oportunism.

(3) La târg partea de educare a publicului este deficitară – așa cum se vede din galeria de imagini, totul este lăsat la latitudinea expozanților, cu obligația doar de a afișa documentele corespunzătoare, în rest de ansamblu, la nivel de comunicare și conștientizare, lipsește coerența. Acea coerență propusă tematic prin vizualul MADR pus în antetul acestui articol, nu este regăsibilă în context. Cu alte cuvinte, vizitatorii/consumatorii nu au acces la a înțelege, prin marketing, de ce sunt acele produse acolo.

(4) Pe de altă parte, târgului/expoziție îi lipsește componenta deliberativă – reuniuni cu societatea civilă (profit și non-profit), despre politica în domeniu, pentru că se pot organiza dezbateri în jurul problematicii producție alimentare artizanale sau de serie mică. Sigur aici tratez doar acest subiect, la această perioadă a anului, un pic de weekend, festivă, post-electivă. Dar proiectele serioase combină expoziția ca instrument de conectare, contractare, culegere de informații și contractare, cu discuțiile – mesele rotunde, pe teme de referință. Așa cum se observă de-a lungul anilor precum și din acest eveniment, el este suspendat societal – este doar un târg cu vânzare, iar organizatorii nu au nicio problemă a-l lega de contextul societal mai larg. Se folosesc și sunt folosiți de expozanți, ca într-un foc de artificii. Și care este scopul? Păi, da, autovalidarea. Self-gratification.

(5) Acestui instrument (mă refer la târg) despre care cred că îi lipsește un corp, proiectul, îi mai lipsește ceva – cooperarea cu expozanții. Ce părere au ei, sunt chetionați pentru ceva feedback? Ce trebui îmbunătățit? Sunt ei consultați cu privire la momentul, spațiul/locul întâmplării? Fac ei parte activă din managementul acestei activități sau sunt doar instrumente docile care răspund prezent! Ce pierderi sau câștig au ei? Sunt implicați în partea de comunicare, vizibilitate, cum anume? Foarte multe întrebări despre sinergia public-privat, dar experiența mea, și de pe margine și din participare, este că nu au niciun răspuns. MADR nu acționează incluziv pentru acest tip de eveniment.

(4) Conform imaginilor (vezi link la final) lipsesc majoritatea produselor cu indicație geografică IGP, DOP, rețetele consacrate românești, etc. Deci declarația de intenție, din vizual, nu este susținută de prezența în târg. Probabil unii dintre ei, cu importanță economică și care au participat la eșecurile din anii anteriori, au refuzat sponsorizarea.

(5) MADR nu face nicio publicitate, și în afara de munca Biroului de presă care se ocupă de ceea ce trebuie, este nevoie de mult mai mult din partea DGPIAC. Pentru că dacă publicul nu află, expozanții nu vând, probabilul scop și obiective, nu sunt atinse. Fără media care să atragă consumatorii, degeaba ai utilizat instrumentul. Decât doar dacă era vorba de auto-validare și auto-gratificare. Și în acest moment, o întrebare, care este răspunsul publicului, al consumatorilor la această chemare? Se face de către MADR vreo cercetare privind traficul, vizitatorii, beneficiile așteptate, opiniile consumatorilor, profilarea lor, ceva cercetare? Probabil că nu. Un recent examen de ocupare a poziției de Șef de Birou produse tradiționale, nu includea în cerințe, ca viitorul ocupant al postului să aibă studii în domeniului marketing-ului, al comunicării.

Bibliografie?

„Participarea cu succes la tâguri și expoziții în Germania și România”, IBD/GTZ, 1994, editată în România în 2001. Vedeți mai jos la ce scopuri trebuie să răspundă o participare, a unui expozant, la un eveniment organizat de MADR. Sau ce trebuie să înțeleagă MADR că trebuie să aibă în scopurile sale un expozant, ca să accepte să participe la un târg. Sau ca să refuze. Și adesea ministeriabilii nu par a refuza. Organizează în curtea ministerului, an de an, o adunare de producători, ca să bifeze. Autovalidarea și gratificația. Un sindrom Stockholm.