Echipa de la Mega Image a reușit să confirme una din regulile economiei de piață. Peștele cel mare înghite pe cel mic. Adică, foarte rapid, un concept și un format pus cu succes în operă din 2017 încoace, acela de street food, a fost însușit, parțial, de o corporație. De regulă se întâmplă așa, corporația nu își asumă riscul de a dezvolta noi formate, decât în cadrul de volum pe care și l-a creat – suprafețe de retail, cu n furnizori, pe niște arii geografice, prin anumite dimensiuni ale suprafeței de vânzare.

Mega Image este un front runner care aleargă constant pe filiera calității și este singurul retailer, cu specificitatea sa de format de vânzare, care este vizibil dedicat calității, dar mai ales localizării furnizorilor. Atât la produse de calitate, certificate IGP, DOP cât și la cele certificate ecologic. Nu o să detaliez, deși am informații acumulate.

Acum este vorba de recenta lansare în Barbu Văcărescu a unui nou format Mega Image, numit, cum altfel, Mega Image Street Food. În care au fost reunite câteva oferte de street food, în ceea ce presa a numit „food court”. Oferta de street food este de calitate, fără îndoială.

Presa a scris despre acest eveniment, mi se pare relevantă reprezentarea din Ziarul Financiar.

De aici link Mega image pariază pe un food court în magazinul din Barbu Văcărescu, care îi aduce încasări de 115.000 de lei zilnic

Ceea ce semnalez este că, prin această mișcare, Mega Image a confirmat ceea ce de obicei se întâmplă, peștele cel mare îl înghite pe cel mic. Este ca în cazul înglobării unor producători în sistemul de marcă „Gusturi românești”. Respectiv vinzi dar nu reușești să te individualizezi, să îți creezi propria marcă, producția devine dependentă de distribuția prin marca proprie.

Și în această situație Mega Image a mai făcut ceva, a fructificat o nișă pe care niște antreprenori privați au dezvoltat-o cu greutate, pe cont propriu. Au ieșit din modelul antreprenorial și și-au deschis un bistro în cadrul Mega Image. Mă gândesc acum, cum ar fi fost ca Băcănia Veche să fi fost înglobată ca setup și ofertare într-un concept comercial mai mare. Miraculos, stă pe picioare și bine face.

O remarcă pe marginea Mega Image Street Food, mai restrânsă, a fost remarcată de Florin Itu, în Facebook. Contra-argumentul să rapid a fost acela, sper să indic corect ideile, că mâncare este calitate și că este un lucru bun ce a făcut Mega Image.

Răspunsul meu?

„Mulțumesc Florin, apreciez intervenția ta pentru că generează un schimb de idei. Nu am contestat oferta, despre care, nu mă îndoiesc că nu este de calitate. Observ că se întâmplă ceea se întâmplă de obicei, ca la carte: după ce niște oameni cu eforturi antreprenoriale, cu greu, au riscat, au educat publicul, au creat alternative de consum, au creat o piață nouă, corporația (nu în sens stângist, ci ca business mare-conglomerat) vine și fructifică tendința, înglobând-o în business. Asta s-a întamplat cu multe business-uri de agricultură organică în America, în anii ’80. Un exemplu este producția de înghețată artizanală Ben & Jerry’s. Dacă îmi aduc bine aminte Whole Foods (orientată spre produse locale, cu tentă de sustebilitate) a fost achiziționată de Amazon, etc. La fel și cu berea artizanală. în România (se aplică chestiile de mai sus, unii au creat piața, alții iau de-a gata). Apoi am mai făcut legătura cu van-ul street food pe care l-au testat în diverse locuri, ceea ce arăta incipient, uitându-ne înapoi, că se gândesc la acel filon de street food. În ce privește poziționarea, dacă nu mai este vorba de o prezență în stradă și nu este pe patru roți, am putea spune că „a fost odată street food”. Chiar nu este despre calitatea preparatelor, iar business-ul cu mâncare este dificil. Poate este o comunicare de marketing care sare direct la subiect, la aspirație. Poate Mega Street Food este noul Street Food. Reporterul de la ZF, involuntar sau nu (a ieșit din textele puse la dispoziție?) a scris în articolul despre lansare, că este vorba de un „food court”. Cu alte cuvinte Un spatiu cu pereti și acoperis, în care iei loc la masă și mănânci ceva bun. Chestie de percepție. Deja-vu.”

Cred că dezbaterea în jurul conceptelor de marketing, legate de hrană , este benefică. Nu există un adevăra dialog între consumatori și companii, branduri, ci predomină o multilateralitate necomunicativă. Cine ar putea să strige și să strice asta?