Nu este o pomenire, ci un omagiu. Deși au trecut deja peste șapte ani, la data când scriu. Tocmai ce am răsfoit niște albume personale în Flickr.com și acolo am dat peste imagini capturate de mine la Băcănia Veche. De fiecare dată când mă uit la ele, când intru în Băcănia Veche, de când l-am cunoscut pe Marius Tudosiei (și partenera sa, Ioana), orice contact cu proiectul lor este o reîncărcare cu energie. Pentru că emană, emană, emană la fiecare apropiere. Mereu aceeași prospețime de parcă Băcănia a fost deschisă ieri, o lipsă de oboseală parcă susținută de energizante, mereu cu mintea și inima deschisă, dialog sincer și suficient de accesibil, Băcănia Veche a devenit o instituție urbană. Îmi doresc să ne inspire și să ne bucure mereu. Go farther more, Băcănia Veche!