La ce folosește să lauzi doar ca să lauzi? Ce folos să nu îți spună nimeni că lucrurile nu sunt roze? Am participat timp de mai mulți ani la organizarea, desfășurarea primei piețe alternative din România, Târgul Țăranului (2007-2012), devenită în 2009, piață Slow Food – Earth Market.

Să pornim metodic cu declarația de intenție a organizatorilor anonimi. „Oază urbană în centrul orașului, creată pentru a celebra bucătăria stradală și ingredientele autentice produse de fermieri și artizani locali” și „Activitățile se desfășoară de marți până vineri între 12.00-22.30 iar sâmbătă și duminică între 09.00-22.30”.

Decupaj.

Proiectele de acest tip sunt orientate către finanțatori, sponsori, fiind fapt vehicole complexe de publicitate, un uriaș potpourri de comunicare.

Asta se vede din faptul că tot proiectul este extrem de estetizant, fără nicio legătură cu vreun filon cultural urban românesc. De la prima vedere Mercato Comunale arăta straniu – ca un model complex coborât de pe planșetă, foarte designish, dar fără rădăcini.

Dintr-un alt punct de vedere, locul nu are nicio legătură cu vreun carrefour loca, este de fapt o parcare care a fost reșapată pentru câteva luni, un fel de push aside. Asta s-a observat din faptul că proiectul  Mercato Comunale a împins mașinile și autocarele să parcheze și să blocheze banda I de lângă Novotel. În acest fel Mercato Comunale s-a arătat indiferent de contextul local, pur și și simplu și gândit autarhic intrare în peisaj.

Pe de altă parte, publicul care au reușit să ajungă la Mercato Comunale a vizita proiectul ca un loc de trecere, fără să își creeze o legătură sentimentală. Cumpărăttorii veneau din alte părți ale orașului. De la distanță. O piață trebuie să îndeplinească o cerere locală în primul și să îndeplinească funcția de piață. Venirea din alte cartiere, este o chestie absolut specială și accidentală. Nu faci o piață în centrul orașului pentru cei ce vin din Titan. Ci pentru cei care trăiesc în vecinătate.

Am trecut și în timpul săptămânii de vreo 2 ori, poate nu este suficient. Nu am constatat decât pustiu și o liniște totală.

Una peste alta, multe semne care au arătat prezența puternică a corporațiilor, Ursus, Forte Partners, ING, pe ascuns Mega Image.

Bucătăria stradală, echivalentul street food a fost și este un proiect culinar al Mega Image, de sorginte corporatistă, lansat prin Mercato Comunale. Ar fi fost de preferat, cu rezerve, un proiect grassroot. Ce vedeți în imagine este de fapt un mashup de marketing, corect, dar un pic înșelător ca concept cultural.

La categoria ingrediente autentice produse de fermieri și artizani locali, lucrurile au stat mai bine. Pâine de la Pain Plaisir, brânzeturi de la Preoțescu, crescător de capre și legume de la Ekocult. Trebuie să menționăm și participarea ambițioasă a antprenorului culinar și băcan Marius Tudosiei, care a adăugat valoare.

Proiectul Mercato Comunale este ok, dacă nu pretinde că este altceva decât ceea a fost și a ce ajuns să fie. Să nu pretindă că este o piață, dacă nu este o piață, să spună că este un proiect corporatist publicitar și să afișeze clar cine a plătit proiectul, să spună clar cum și-a atins obiectivele, dacă într-adevăr a reușit. Și să facă din participanții ăia mici, stakeholderi, nu vânzători într-un cadru. A, da, și să nu numească elitist și cosmpolit proiectul cu o sintagmă din limba italiană, fără un fundament cultural. Dar dacă sponsorilor le-a plăcut, că pentru ei a fost pus în operă, that’s fine.