Uneori ideile mici-mici de tot și simple (ce îmi plac astea), fără complexitate și fără profunzime prea profundă, dar care pot fi un pivot revoluționar, se găsesc în jurul nostru. Așa, ca ideea asta de pivot valorizator, cu valențe de patrimonializare, care a dat peste mine, de pe un geam al unei clădiri din Bruxelles.

Ziua (națională) a artizanului. A acelora care poartă aurul în mâini. Artizanul dispărut de la noi sau acel artizan care încă prinsese corp cultural, a fost eliminat prin comunism. Poate au renăscut alte culturi, ale muncitorilor din brutăriile industriale, semn al dezvoltării și al vitoriei socialismului, nu? Da, poate, dar nu este același lucru cu brutarul artizan, cu ciocolatierul, cu producătorul de ulei artizanal, cu măcinătorul de grâu și producător de făinuri, scl. Nu?

Așadar o idee de eveniment pentru voi, cei ce prețuiți artizanatul manual și hrănitor, apucați-vă și organizați o zi a artizanului. Națională. Nu?