Totul este o acțiune de marketing, pe care, pentru prima oară dintre toți actorii din piață, o întreprinde Carrefour. Deși nu sunt un fan absolut al retailului modern. Nu mă aruncam pe subiectul acesta dacă Zoso nu ar fi publicat un articol AICI despre recenta campanie a Carrefour (o să explic în continuare cum stă treaba) AICI și dacă nu aș fi fost „asasinat” cu publicitate (personalizată?) în siturile locale pe care le frecventez. Am dat un click, am văzut, am navigat mai departe.

Măcar o parte din context?

De câțiva ani, din diverse motive, lanțurile alimentare lungi – grosse distribution, cum îi spune francezii, sunt calul de bătaie al unei părți a societății românești, pentru că par a fi victima cea mai sigură și certă, țapul ispășitor (tot francezii, dintr-un alt context, le bouc emissaire) pentru problemele fermierilor în relația cu consumatorii și canalele de distribuție.

Este un țap ispășitor sau un cal de bătaie, la fel de bine zis. Aparent, faptul că marea distribuție, comerțul modern, acoperă 65% din oferta comercială a României, pare a fi un motiv de disperare. Am mai scris și cei care s-au aplecat asupra domeniului, cunosc: lanțurile alimentare moderne sunt pentru producția de legume și fructe de tip industrial, pentru industria alimentară mare.

De ce?

Pentru micii fermieri, fără nicio altă modificare a organizării lor, fără o supunere a lor (varietăți vegetale, etc.) nu supermarket-ul, nu cash & carry, nu discountere-ele sunt cele mai potrivite. Ambele forme de organizare, mica producție dar și marea distribuție, sunt ca nuca în perete: nu se potrivesc. Cel puțin în perioada despre care vorbim.

Cât de realiști putem fi ca să punem presiune pe miciii fermieri să devină industriali în termen scurt și pe supermarketuri să descrească și să își disipeze organizarea? Și nici măcar nu sunt singurele elemente ale ecuației.

Iată câteva exemple

Unde sunt consumatorii? Peste tot dar mai ales în supermarket. De unde se fac achiziții publice pentru instituțiile publice? De unde se aprovizionează majoritatea alimentației publice? Poate din supermarket? Ce vreau să arăt cu asta este că actorii participanți la producția, distribuția și consumul de resurse alimentare, vegetale, animale, procesate, își caută constant miza economica: raționalitatea. Cât mai repede, sub același standard de marketing, cât mai ieftin.

Sau cum ar spune anglo-saxonii, the globalisation has taken a toll on us. Globalizarea ne-a taxat cu vârf și îndesat.Ce-i de făcut? Crearea de forme alternative de distribuție orientate către nișe de consumatori. Un omnichannel alternativ.

Acum revenim la Carrefour

Dacă ați parcurs rapid textul până aici, încă odată link-ul la campanie, pentru a vă informa direct. Revin la ideea din primul paragraf, corborată cu o alta. În ultimii 3-4 ani, am observat fiecare supermarket, cu ce a încercat să fie mai responsabil, mai green, mai legat de contextul economic local. Și când au fost supuși criticii, mi-am pus întrebarea și am pus-o și altora, așa, din punct de vedere PR și marketing, de ce nu își combină proiectele de marketing, să le scoată în evidență și să arate opiniei publice, că fac ceva, greoi, dar fac, și într-un fel răspund „comenzilor sociale”.

Asta este ideea cu campania Carrefour „Act for Food: Acțiuni concrete ca tu să mănânci mai bine!”, publicului i se spune, citez:

[…] Carrefour inițiază patru acțiuni concrete în România:

  • BIO, unde peste 1.000 de produse bio vor fi puse la dispoziția clienților la prețuri accesibile;
  • Filierele Calității, prin care este atent monitorizată calitatea produselor, de la faza de producție sau creștere și până când acestea ajung la raft;
  • Mărci proprii, unde se vor regăsi peste 3.000 de produse marca proprie la cel mai bun raport calitate – preț;
  • Cooperativa Agricolă Carrefour Vărăști, prin care este susținută dezvoltarea producătorilor locali, precum și promisiunea de a oferi consumatorilor legume proaspete, de calitate, 100% românești.

Carrefour a reunit toate aceste acțiuni sub conceptul de noul program de tranziție alimentară. O notă foarte bună pentru programul Cooperativa Vărăști, singurul co-proiect de acest tip din România. Filierele calității sunt un proiect interesant de explorat și de expus publicului, pentru că este marcat la locul de vânzare, dar este abstract. Oferta de produse organice (nu BIO) este consistentă și organizată la Carrerour. Dar iată că gigantul hipermarket nu susține definirea corectă de produse ecologice sau organice (pe baza legislației europene, înțeleg că despre aceste produse este vorba).

În încheiere, cred că o bună lecție este dată pentru noi și pentru cei de la Carrefour, prin comentariile, interesante, din blogul lui Zoso AICI care urmează publicării informației primite de la hipermarket.

Majoritatea nu au înțeles-și este de înțeles-conceptul, el fiind foarte complex, nu au înțeles despre ce este vorba. Patru idei la pachet, sunt prea mult pentru un timespan de lectură în metrou.

Majoritatea s-au aruncat la bătaie, disputând conceptul BIO de marketing & consum (pe bună dreptate). Cineva chiar întreabă, cu știință, ce este aia BIO.

Cam atât despre o ispravă cum ar spune Cristian China-Birta. Sperăm să continue, mai în profunzime, Carrefour, pentru explicarea marketingului său. Poate intră în legătură cu lideri de opinie, poate merge la o școală de marketing, să discute schema lor de tranziție. Este nevoie de coborârea în rândul consumatorilor. Se poate mai multe decât cu o campanie pe bloguri, în online, un site corect făcut. Nu, Carrefour?