Produsele sunt gustoase. Recent DANONE și-a regândit setul de produse pe bază de iaurt, lactate fermentate, unele cu arome. Remarc o nouă paletă vizuală, care întrerupe tradiționala pivotare în jurul culorii verzii. Și poziționarea cu o paletă vizuală bazată pe culoarea alb. Ceea ce face ca, la raft, gama să fie distinsă doar prin elementele de marketing de identitate tehnic-comercială (brand, etichetare, puține pete de culoare). Dar să se confunde cu celelalte produse, ale concurenței, care pun accentul pe albul imaculat. Ceea ce scoate în evidență faptul că acum mărcile românești sunt mai vizibile, oarecum, prin coloristica pregnantă, diferențiatoare.

O notă de suspiciune, față de iaurturile la borcănel (bune de colecționat!) care, într-un fel, sunt epigoni ai unui curent deschis acum 2-3 ani de ARTESANA, copiat de COLECTAR. Ceea ce am remarcat la DANONE este iaurtul la borcănel, care este poziționat ca Rețetă de tradiție din 1919. Compoziția ne arată că rețeta tradițională de iaurt DANONE, din 1919, avea nevoie de lapte reconstituit, și anume lapte praf.

Desigur specialiștii vor spune că laptele praf este tot lapte praf. Că laptele praf a fost inventat de mongoli și menționat de Marco Polo, în însemnările sale, din ec. XIII.

Totuși, am dubii că rețeta tradițională din 1919 se baza și pe lapte praf. DANONE?