Recomandările Slow Food se bazează pe un sondaj care implică 10.000 de mici fermieri și producători din Franța, Germania, Italia, Olanda, România, Spania și Suedia

Slow Food dorește să aibă un cuvânt de spus în procesul care va duce la propunerea finală pentru Politica Agricolă Comună în Europa: astăzi organizația și-a lansat recomandările concrete în cadrul conferinței “ Toward a Common Food Policy: Slow Food’s Commitment to Advocating for Agroecological Farmers and Food Artisans” în cadrul Terra Madre Nordic, eveniment care are loc în acest weekend la Copenhaga (Danemarca) și care reunește peste 200 de mici producători și fermieri provenind din Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Groenlanda, Islanda, Insulele Feroe, Åland și Sápmi.

Recomandările se bazează pe rezultatele sondajului realizat de Slow Food între 24 iulie 2017 și 21 noiembrie 2017, în care au fost intervievați 10.000 de mici fermieri și producători pentru a înțelege ce măsuri de politică îi sprijină/împiedică în activitatea lor.

Începând de astăzi, Slow Food va organiza activități importante de conștientizare care implică rețelele naționale într-o serie de evenimente din Europa, ce au ca scop final publicarea unei propuneri legislative complete privind PAC, prevăzută pentru 29 mai 2018 de către Comisia Europeană.

Contribuția Slow Food la dezbaterea privind viitorul alimentației și agriculturii abordează diferite aspecte ale sistemelor de agricultură agroecologică care pot fi rezumate în10 recomandări finale.

  • Prea multă birocrație: majoritatea producătorilor solicită mai puține cerințe privind birocrația, ceea ce înseamnă nu mai puține reguli și controale, ci doar că acestea trebuie să fie proporționale cu dimensiunea și veridicitatea afacerilor lor. Respondenții din toate țările subliniază lipsa de expertiză în birourile guvernamentale care se ocupă de problemele agricole și ale asociațiilor profesionale, care sunt, de obicei, organismele prin care solicită fonduri.
  • Inovația și cercetarea, formarea și sprijinul tehnic ar trebui să respecte suveranitatea alimentară și know-how-ul local și ar trebui să stimuleze potențialul producătorilor și să nu îi facă dependenți de intrările externe controlate de câteva companii multinaționale.
  • Sprijinirea tinerilor: tinerii ar trebui să fie stimulați să investească în acest sector cu venituri decente pentru a avea suficientă securitate pentru a-și planifica viitorul.
  • Sprijinirea zonelor marginale: trebuie implementate planuri de redresare eficientă a infrastructurii și planuri de dezvoltare în zonele rurale și defavorizate, precum și strategii eficiente de combatere a exodului rural.
  • Banii publici servesc binelui public: numai sistemele agricole agroecologice diversificate ar trebui să beneficieze de sprijin financiar.
  • Revizuirea sistemelor de calitate și a normelor de igienă: revizuirea definiției calității pentru a include criterii riguroase de sustenabilitate; introducerea formării specifice pentru inspectori privind producțiile tradiționale de alimente artizanale.
  • Linii de aprovizionare cu produse alimentare mai sustenabile și mai echitabile, ca instrument de combatere a exploatării forței de muncă și asigurarea unei puteri de negociere echitabilă tuturor producătorilor. În plus, se dorește sensibilizarea consumatorilor și în ceea ce privește activitățile educaționale.
  • Managementul echitabil al terenurilor: trebuie create mecanisme noi pentru a garanta fermierilor accesul la pământ, precum și protecție juridică.
  • Coerența și consecvența politicilor: lipsa integrării și a coerenței dintre PAC și alte politici legate de alimentație va trebui abordată mai eficient.
  • Obiective mai clare: modelul furnizat trebuie să garanteze accesul democratic la măsurile de sprijin pentru micii fermieri agroecologici și pentru generațiile tinere, care vor trebui implicați în elaborarea indicatorilor de impact.

În cele din urmă, noțiunea de securitate alimentară trebuie schimbată cu suficiență alimentară. Scopul nu mai este hrănirea lumii, deoarece 1/3 din produsele alimentare produse în întreaga lume se pierd sau sunt irosite. Noua provocare este garantarea unui acces echitabil la resurse (teren, semințe, apă) și acces echitabil la alimente.

Istoric:

În 2017, Comisia Europeană a inițiat un proces de consultare privind viitorul PAC pentru a înțelege mai bine unde poate fi simplificată și modernizată politica actuală. Slow Food a salutat consultarea ca pe un instrument de dialog, dar regretă că chestionarul a fost părtinitor și includea adesea întrebări care cereau un compromis între elementele esențiale. Din acest motiv, Slow Food a decis să comisioneze companiei Kantar Public propriul sondaj online, în rândul micilor fermieri, al artizanilor din domeniul alimentar și al rețelelor organizațiilor partenere. Grupul țintă a constat din mai mult de 10.000 de fermieri și producători artizanali, membri ai Slow Food și ai rețelelor de asociații partenere *.

Începând cu anul 2012, Slow Food solicită Uniunii Europene să treacă de la o Politică Agricolă Comună la o Politică Alimentară Comună care să integreze procesele politice distincte care afectează sistemele alimentare și care vizează atingerea obiectivului de a furniza sisteme alimentare sustenabile. În ultimii ani, mai mulți actori (societatea civilă, factori de decizie politică, cercetători) s-au reunit cu scopul de a integra procesele politice și de a dezvolta politici alimentare coerente. Aceste inițiative diverse necesită un cadru comun la nivelul UE, în timp ce instrumentele politice existente ale UE trebuie să fie realiniate și armonizate pentru a furniza sisteme alimentare sustenabile.

* Asociațiile partenere implicate în sondaj provin din Franța (Fermes d’Avenir, Idoki și Syndicat du petit épeautre de Haute Provence), Germania (Solawi), Italia (Associazione delle Casare e dei Casari di Azienda Agricola), Olanda (Gilde van Traditionele Schaapherders, Stichting Streekeigen Producten Nederland, Stichting Week van Smaak, SZH-Stichting Zeldzame Huisdierrassen, Toekomstboeren), România (Adept, Asat și Eco Ruralis), Spania (QueRed) și Suedia (Eldrimner și Asociația Națională a Sami).

Biroul de Presă Internațional Slow Food

Paola Nano, Giulia Capaldi

internationalpress@slowfood.it

Slow Food este o organizaţie de bază la nivel mondial, al cărei scop principal este să trăim într-o lume în care toţi oamenii să poată avea acces şi să se bucure de alimente care le fac bine, care sunt bune pentru cei care le cultivă și pentru planetă. Slow Food cuprinde peste 1 milion de activişti, bucătari, experţi, tineri, fermieri, pescari şi cadre universitare în peste 160 de țări.