O declarație a autorităților menită să susțină vânzarea producției autohtone de tomate în conjuncție cu programul de sprijin pentru producția de tomate. Practic o acțiune de susținere a vânzării și consumului de tomate, o intervenție în piață. Avem și dovada lumilor românești paralele. Sau despre cum se crede că funcționează ca o magie, declarațiile publice. Dacă spunem că toată producția de tomate românești este sigură, așa este, pentru că nimeni nu cercetează? Și pentru cine sunt aceste declarații? Care este măsura influenței lor asupra opiniei publice, le aude cineva, mai mult de 5 secunde, la câteva program de știri?

Acțiunea are un pic de iz de 🍅 propagandă (ceea ce nu este rău). Și explic mai jos de ce. Propun și alternative, moderne.

Știți ce înseamnă 125 probe prelevate si transmise pentru analize, și că pentru 86 din ele s-au eliberat buletine de analiză? Este vorba de un control minimal, prevăzut de legislația europeană, un control statistic, probabilistic, care nu acoperă totalitatea producției de tomate vândute în România, din diverse surse.Nu se poate afirma pe baza a doar 86 de buletine de analiză, adică pentru câteva o fracțiune infimă de tomate din piață, să extrapolăm la nivelul întregii producții realizate în România.

Aveți idee cam câte zeci de mii de tone de 🍅 tomate românești/de producție intracomunitară sunt vândute zilnic în România?

Știți cumva dacă o r i c a r e din 🍅 tomatele vândute la piața Obor, deci o r i c a r e, de la orice tarabă, este bine crescută, nu este super chimizată, forțată să crească?

Dacă cumpăr o 🍅, o duc la laborator, plătesc analiza și găsesc depășire de doze de pesticide, pot cere daune interese de la Autoritatea Nationala Fitosanitară?

(1) De fapt țara aceasta are nevoie de programe de educație. De exemplu, are nevoie ca programele care însoțesc programul de fructe și legume în școli să fie bine făcute de profesioniști. Este nevoie ca educația să influențeze pe termen lung viitori consumatori români de produse agricole și vegetale.

(2) Trebuie ca MADR să susțină un program național de susținere a consumul de legume și fructe autohtone sub deviza „Proaspăt, local și de sezon!”

(3) Trebuie o abordare de achiziții publice care să favorizeze achiziția de legume și fructe de la producători locali, nu la libera competiție, în sens absolut.

(4) Trebuie susținute institutele de cercetare care crează soiuri românești.

(5) Campanii în piețele urbane despre soiurile românești de tomate, dacă mai sunt cultivate.

(6) Sezonalitatea să devină o practică. Iar politicile publice să se conjuge, sănătatea cu agricultura, alimentația cu patrimoniul cultural.