Unul din standardele sau etaloanele cu care poți măsura oferta unui pub, bar, cafenea, este limonada. Precum indexul Big Mac al celor de la Economist (care este un clasament pe bază de preț), dar totuși diferit, pentru că se bazează pe gustul complex pe care eu îl simt.

Se procedează așa. Ori de câte ori aveți ocazia, când sunteți în oraș, comandați o limonadă. Veți putea face un clasament personal al calității, veți afla cu surprindere că nu este ușor de preparat (unii o fac prost, alții bine), veți putea alege locuri și localuri. Pentru că limonada este un indicator al felului cum se ocupă și de celelalte elemente de meniu.

Desigur, o limonadă este rezultatul unor proporții de ingrediente. Și ar trebui ca rețeta să fie nu atât economică cât să aibă ce trebuie în amestec: apă, multă lămâie stoarsă, mentă, gheață. Cu sau fără îndulcire.

Criteriile mele sunt simple: să simți gustul de lămâie, să vezi zdrențele de lămâie plutind și lichidul purtător să prezinte o tulburare neomogenă. Și dacă sunt și câteva felii de lămâi în pahar, este așa cum trebuie. Filmul vă rog, limonada de la Quartier!