Ciclul virtuos al calității hranei cu origine geografică.

Am avut la un moment dat, o discuție, cu un amic. Dl. Ben Mehedin de la Saschiz. Despre produsele locale și beneficiile colaterale ale creării unui astfel de produs pentru comunitatea din care provin. Și am căzut din nou de acord, el un practician la firul ierbii, eu un chibiț, că produsul local are potențialul de a genera efecte economice de recul. Ne-am convins reciproc că beneficiile de recul pot fi obținute din valorizarea conexiunilor complexe ale unui produs local cu mediul din care a provenit. Pâine de…., brânză de…., ceapă de…., usturoi de….

Ben Mehedin mi-a dezvăluit ceea ce miam dat seama, căutam de mai mult timp. O formulare coerentă cu privire la produsele locale. Aceasta teoretizare a fost rezolvată de FAO.

Modelul teoretic, suficient de simplu și explicativ, formulat de FAO cu privire la produsele locale, consideră că etapele ciclului virtuos al hranei determinate geografic sunt: identificare, calificare, remunerare, reproducere. Sunt de fapt etapele procesului de creare a valorii pentru produse locale și de reluare a ciclului.

(1) Identificare: care este produsul, în ce arie geografică este realizat, care sunt părțile interesate-actorii locali.

(2) Calificare: conceperea unui set de reguli de calificare pentru produs (aka caiet de sarcini), agreat de comun acord de părțile interesate.

(3) Remunerare: marketingul intră în acțiune și face produsul cunoscut.

(4) Reproducere: resursele necesare sunt păstrate, reînnoite, îmbunătățite pentru un proces sustenabil și o strategie teritorială cuprinzătoare.

Cârnat de…., pâine de…., brânză de…., ceapă de…., usturoi de….