Mulți dintre semenii noștri nu își pun problema de unde vine hrana și în ce condiții a fost obținută.

Adesea, țara de comparație pentru dezvoltarea și poziționarea europeană a României, este Bulgaria. Tot adesea, ne referim la un sistem politic economic și social deficitar din punct de vedere al standardelor lumii civilizate, ca fiind de țara bananieră.

Fără să ne dăm seama și fără să fim direct vinovați, ci doar parte a unui sistem alimentar, căutăm mereu, la ofertă, bananele cele mai ieftine. La Kaufland. La Lidl. La Carrefour. La Mega-Image.

Cu fiecare kilogram de banane cumpărat, contribuim la menținerea unui sistem care la origine, acolo unde se cultivă bananele, se bazează pe forță de muncă ieftină, abuzuri, corupție.

Conservatorii sau neo-liberalii ar spune că așa funcționează piața. Dacă există muncitori disponibili la un preț scăzut, pentru a fi folosiți la culturile de bananieri și la recoltare, înseamnă că sistemul funcționează. Și noi nu facem aici în România, și Europa dezvoltată, decât să plătim un preț corect.

Dar trăim în realitate și nu în proiecții teoretice. Așa cum vedem că se întâmplă și în jurul nostru, dezbinarea, individualismul (care nu este ceva rău) sunt suficient de puternice pentru a face ca muncitorii ecuadorieni, la limita subzistenței, într-un cadrul social și politic deteriorat, să nu fie organizați sindical și politic atât cât trebuie.

Data viitoare atunci când cumpărați banane, țineți minte că băgați bani în contul unor companii care nu dau doi bani pe munca celor de la capătul lanțului alimentar. Așa cum alții ne plătesc foarte puțin pentru munca noastră în lohn.

NOTĂ

REPER 21, Mai Bine și unul din importantele sindicate ale muncitorilor din economia bananieră din Ecuador, au organizat o dezbatere, vineri 11 noiembrie 2016, la Seneca Anticafe. Am înțeles încă odată că atunci când nu avem imaginea celor care lucrează pentru hrana noastră, când mâncare este un produs industrial, ne pasă mai puțin de cauzele și efectele care fac ca aceasta să aibă un preț sau altul.