ddeg1Un supermarket* este un pat al lui Procust. Este un model rigid de business, puțin mobil, greu adaptabil. Cu timpul forțează industrializarea ofertei din amonte, dinainte de preluarea ei în supermarket.

Ce posibilități sunt pentru distribuția de legume și fructe?

  • piețele mici, urbane;
  • industrializare, conserve, dulcețuri și compoturi;
  • rețele alternative de distribuție;
  • plasarea pe piața intracomunitară;
  • exportul pe terțe piețe.

Oricare dintre soluțiile alese sau un mix al acestora, pentru a răspunde unui consum de masă, are nevoie de agregare. Dacă suprafețele cultivate sunt încă foarte multe, ceea ce este bine, în ce privește contractarea, colectarea, sortarea, ambalarea, livrarea, marketingul, astea sunt lucruri dificil de realizat foarte rapid.

Cine poate rezolva problema agregării?

Ori producătorii, organizațiile interprofesionale, prin forțe proprie, umane și financddg2iare. Bancă, suport financiar din PNDR.

Ori retailul modern, care de voie sau de nevoie, se întoarce spre amonte și investește în coagularea ofertei.

Sau un agregator, precum AGRICOVER.

Marca este Dor de Gust.

Probleme

  • Cu greu apare în supermarket. Nu este întrutotul adevărat că se află la magazinele menționate de ei. Dar i-am găsit la Auchan.
  • Faptul că se țin de marcă, este foarte important. Chiar dacă acum vând pepeni foarte ieftin. Marca apare pe un ambalaj dedicat.
  • Situl este confortabil, doar că ar trebui mai tehnicizat pentru a atrage și alți furnizor în Dor de gust.
  • Partea de rețete și antioxidanți este toata inadecvată.
  • Este necesară o secțiune despre sezonalitate. Acesta este atuul producției locale

ddg3